Studiul biomecanic al protezei umărului

Detalii anatomice ale umărului uman Pentru a localiza diferiții termeni folosiți iată reprezentări ale anatomiei umărului uman.

UMĂRUL și oasele sale

Manșeta rotatorilor este alcătuită din convergența tendoanelor a patru mușchi: mușchiul subscapular, mușchiul infraspinatus, mușchiul teres minor, mușchiul supraspinos. Funcția sa principală este de a asigura co-adaptarea funcțională a articulației și centrarea dinamică rotativă a capului humeral. Pe scurt, ea este cea care menține pe deplin articulația umărului și asigură mișcarea acesteia.

Proteze de umăr În istoria protezei Avant Grammont este cel care și-a lăsat amprenta cel mai mult și, de aceea vom prezenta progresul protezelor în comparație cu cercetările sale.

Prima proteză de umăr a fost făcută de Jules Emile Pean în 1893 la Spitalul Internațional din Paris. Această operație a fost un succespentru că pacientul și-a recăpătat o mobilitate satisfăcătoare a mâinii.

În anii 1950 a apărut un nou nume, Charles S. Neer. El proiectează o proteză humerală într-un aliaj de cobalt-crom care cuprinde un cap protetic foarte aproape de un cap anatomic humeral asociat cu o tijă humerală (cu plasare necimentată). Prima sa proteză proiectată a fost Neer I. În anii 1960 și 1970, Kessel și Neer au devenit interesați de protezele de umăr care ar putea face fără manșeta rotatorului. Ei profită de inovația cimentului acrilic Charnley pentru fixarea solidă a părții glenoide în omoplat. Cu toate acestea, implantul glenoid din protezele din seria Mark (1 până la 3) tinde să se rupă sub presiunea forțelor de forfecare, astfel încât Neer abandonează rapid aceste proteze.

Proteza Grammont

Probleme legate de implant

În primul rând, vom prezenta riscurile generale care există în jurul implantării unei proteze de umăr. Aceste potențiale complicații chirurgicale sunt variate, dar rare. Unele sunt comune tuturor intervențiilor, altele sunt specifice acestei intervenții.

Riscuri generale:

- Hematom

- Tulburări de vindecare

- Tulburări de sensibilitate cauzate de deteriorarea micilor nervi senzoriali de sub piele

- Leziuni ale unei vene sau artere

- Alungirea tranzitorie sau paralizia unui nerv

- Infecție superficială sau profundă (poate necesita o a doua intervenție)

- Complicație tromboembolică: flebită și/sau embolie pulmonară.

Riscuri specifice

- Vindecarea rănilor cu posibilă apariție a necrozei pielii

- Rigiditate (se referă în principal la cazurile de fractură)

- Durerea reziduală după operație

- Instabilitatea protezei (legată de starea mușchiului înconjurător și a structurii tendonului)

- Ruptura manșetei rotatorului secundar

- Slăbirea protezei

- Uzura protezei (durata de viață preconizată de 15-20 de ani)

- Lacrimile

- Complicații mecanice reprezentate de fracturile din jurul protezei și de rupturile implanturilor care pot apărea fie spontan (exces de stres), fie după o cădere.