Studiul Sistemului de Frânare

STUDIUL SISTEMULUI DE FRÂNARE

I.Rolul sistemului de frânare

Fig. 1.1 Ansamblu disc frână

Sistemului de frânare are rolul:

- de a reduce viteza automobilului până la o valoare dorită sau chiar până la oprirea lui.

- de a imobiliza automobilul în staţionare,pe un drum orizontal sau în pantă.

- de a menţine constantă viteza automobilului în cazul coborârii unor pante lungi.

Frânele sunt mai eficiente cu cât distanţa până la oprire este cât mai mică.

Sistemul de frânare perminte realizarea unor deceleraţii maxime de 6-6.5 m/s2-pentru autoturisme şi de 6m/s2- pentru autocamioane.

Condiţii ce trebuiesc îndeplinite de sistemul de frânare:

- să asigure o frânare sigură;

- să asigure imobilizarea automobilului în pantă;

- să fie capabil de anumite deceleraţii impuse;

- frânarea să fie progresivă,fară şocuri;

- efortul în a frâna autovehiculul să nu fie mult prea mare;

- frâna să acţioneze în ambele sensuri de mişcare a autovehiculului;

- să aibă o construcţie simplă şi să fie uşor de întreţinut;

- să se regleze uşor sau chiar automat;

- să poate evacua căldura degajată în timpul frânării.

Calităţiile sistemului de frânar – eficacitatea, stabilitatea, fidelitatea, confort.

Eficacitatea sistemului de frânare asigură punerea în valoare a performanţelor de viteză ale automobilului, deoarece de el depinde siguranţa circulaţiei la viteze mari.

Stabilitatea care constituie calitatea automobilului de menţinere a traiectoriei în procesul frânării, depinde de tipul frânelor, natura şi starea căii de rulare.

Fidelitatea este calitatea frânelor de a obţine deceleraţii identice la toate roţile, pentru un efort de acţionare determinat.

Confortul este calitatea care contribuie la creşterea securităţii circulaţiei rutiere (progresivitatea fânării, eforturi reduse la pedală, absenţa zgomotelor şi vibraţiilor).

Sistemul de frânare trebuie să asigure decelerarea maximă a automobilului, permisă de aderenţă, cu condiţia ca automobilul să rămână manevrabil, adică sistemul de direcţie să poată realiza traiectoria comandată.

Conform legii circulaţiei pe drumurile publice, autoturismele trebuiesc echipate cu două sisteme de frânare independente:

-sistemul de frânare de serviciu, care trebuie să acţioneze pe toate roţile;

-sistemul de frânare de staţionare, care trebuie să asigure frânarea sigură a automobilului staţionat pe panta maximă.

Fig. 1.2 Sistemul de frânare al unui autovehicul

1-discul de frână; 7-pedala de frână;

2-etrie ; 8-tijă;

3-senzori de turaţie ; 9-relee;

4-conducte de frână; 10-disc protecţie;

5-unitate hidraulică; 11-disc;

6-lampă defecţiune ABS; 12-butuc.

II. Clasificarea sistemelor de frânare

Sistemele de frânare, dupa rolul pe care-l au, se clasifică în:

- sistemul principal de frânare, care se utilizează la reducerea vitezei de deplasare sau la oprirea automobilului. Datorită acţionării, de obicei prin apăsarea unei pedale cu piciorul, se mai numeşte şi frâna de picior.

- sistemul staţionar de frânare sau frâna de staţionare care are rolul de a menţine automobilul imobilizat pe o pantă, în absenţa conducătorului, un timp nelimitat, sau suplineşte sistemul principal în cazul defectării acestuia.