Tăierea Termică

Capitolul 1

Introducere

Tăierea termică reprezintă unul dintre procedeele de prelucrare cu largă aplicare la nivelul tuturor producătorilor de construcţii metalice. Acest grad ridicat de aplicare se datorează costurilor reduse de prelucrare, simplităţii şi facilităţii operării, precum şi universalităţii din punct de vedere ale materialelor posibil a fi tăiate şi grosimilor acestora. În multe dintre cazuri însă, procedeul nu este aplicat eficient, datorită ignoranţei sau inerţiei sau lipsei de cunoştinţe a operatorului. Din acest motiv relevarea principalelor influenţe asupra calităţii tăieturii şi asupra productivităţii procesului de tăiere a devenit o necesitate. Prezenta lucrare îşi propune evidenţierea şi aprecierea unor astfel de influenţe.

În lucrare sunt structurate două direcţii principale care au drept scop determinarea, la diferite regimuri de tăiere, a calităţii suprafeţelor pieselor. Prima direcţie se regăseşte în capitolul 1 şi are drept suport studiul teoretic asupra tăierii termice în ansamblu după cum urmează:

- Studiul documentar asupra tăierii termice oxigaz cu privire la

o principiul de tăiere,

o gaze utilizate la tăiere (producere, transport, distribuţie, depozitare, etc),

o referire la tăierea mecanizată oxigaz, calitatea produselor tăiate prin acest procedeu,

o defecte care pot apare la tăierea oxigaz mecanizată şi altele

- Program încercări experimentale pentru determinarea regimului optim de tăiere pentru probele alese care cuprinde un set de 10 încercări împărţite în două categorii:

o Studiu asupra suprafeţelor tăiate utilizând o viteză de tăiere constantă şi o presiune a gazului variabilă, domeniul de variaţie fiind determinat de calitatea obţinută a suprafeţei tăiate pentru a fi evidenţiat foarte bine regimul optim de tăiere

o Studiu asupra suprafeţelor tăiate utilizând o presiune constantă a gazului utilizat, dar o viteză variabilă, care va fi crescută gradual până când suprafaţa tăiată va fi foarte rugoasă ceea ce va evidenţia că regimul de tăiere optim a fost depăşit şi calitatea suprafeţei este slabă.

Lucrarea este structurată în 2 capitole, după cum este prezentat în continuare.

În capitolul 2 se prezintă aspecte referitoare la tăierea termică oxigaz cu principalele aspecte care apar în acest procedeu de tăiere structurate sub următorul aspect:

- Paragraf care dezvoltă caracteristici ale principiului de tăiere cu fenomenele care se produc în timpul procesului

- Fiind o tăiere oxigaz se dezvoltă şi un paragraf referitor la gazele utilizate la tăiere şi anume oxigenul şi acetilena, punctele principale atinse în aceste paragrafe fiind acelea referitoare la producerea gazelor, transportul şi distribuţia acestora, de asemenea un aspect foarte important fiind acela al depozitării acestora

- Un alt aspect atins în capitolul doi constă în studiul documentar asupra modului de realizare al tăierii şi în principal se pune un accent pe mecanizarea tăierii termice

- În finalul capitolului sunt studiate tipuri de defecte şi calitatea suprafeţelor tăiate

În capitolul 3 se efectuează încercări experimentale care să evidenţieze în mod clar regimurile de tăiere pe care operatorii trebuie să le aleagă pentru a obţine rezultatele scontate. Soluţia acestei probleme constă în implementarea unui program experimental care să cuprindă următoarele aspecte:

- Variaţia presiunii gazului la viteză constantă pentru o presiune variabilă în intervalul 4 – 8 bar

- Variaţia vitezei de tăiere în intervalul 350 – 550 mm/min pentru o presiune constantă a gazului de 5 bar

Capitolul 2

TĂIEREA TERMICĂ OXIGAZ

Principala operaţie auxiliară a structurilor sudate este tăierea-debitarea materialelor. Corespunzător felului materialului, grosimii sale şi gradului de precizie reclamat reperului, tăierea materialelor se poate face mecanic sau termic.

Debitarea (tăierea) mecanică – cu ferăstrăul, prin ştanţare, prin ghilotinare – realizează precizie dimensională şi calitate corespunzătoare în condiţiile unui cost moderat. Dezavantajul major este legat de grosimile mici (10 – 15 mm) ale tablelor posibil de prelucrat.

Tăierea termică, larg utilizată în procedeul de realizare a structurilor sudate se detaşează prin simplitate, productivitate, flexibilitate şi costuri acceptabile.

Tăierea termică este un procedeu de prelucrare a materialelor, prin care printr-un proces fizico-chimic iniţiat şi menţinut cu ajutorul unei surse termice se formează un rost îngust de tăiere în lungul traiectului de tăiere, din care materialul este îndepărtat.