Tehnologii si Sisteme de Prelucrare

Imagine preview
(8/10 din 2 voturi)

Acest proiect trateaza Tehnologii si Sisteme de Prelucrare.
Mai jos poate fi vizualizat cuprinsul si un extras din document (aprox. 2 pagini).

Arhiva contine 1 fisier doc de 27 de pagini .

Profesor indrumator / Prezentat Profesorului: Lungu Ioan

Iti recomandam sa te uiti bine pe extras, cuprins si pe imaginile oferite iar daca este ceea ce-ti trebuie pentru documentarea ta, il poti descarca. Ai nevoie de doar 5 puncte.

Domeniu: Mecanica

Cuprins

1. Analiza desenului de execuţie şi a tehnologicităţii piesei.
1.1. complexitatea piesei: natura suprafeţelor care determină forma piesei;
1.2. verificarea corectitudinii reprezentării şi cotarilor;
1.3. stabilirea clasei de precizie;
1.4. stabilirea corelaţiei între clasa de precizie şi rugozitatea prescrisă;
1.5. evidenţierea tuturor categoriilor de precizie prescrise;
1.6. tehnologicitatea piesei.
2. Alegerea semifabricatului şi a metodelor de obţinere;
3. Stabilirea caracterului producţiei;
4. Stabilirea succesiunii operaţiilor;
5. Alegerea maşinilor unelte;
6. Alegerea sculelor aşchietoare;
7. Orientarea şi fizarea semifabricatului pe maşinile unelte;
8. Stabilirea regimului de aşchiere;
9. Determinarea normei de timp
10. Elaborarea documentaţiei tehnologice.

Extras din document

ETAPA 1.

1. Analiza desenului de execuţie şi a tehnologicităţii piesei.

Piesa reprezentată în desenul de execuţie este: "CAPAC".

1.1. Complexitatea piesei : natura suprafeţelor care determină forma piesei

Forma piesei este determinată de suprafeţe cilindrice interioare şi exterioare, precum şi de suprafeţe plane frontale interioare şi exterioare.

1.2. Verificarea corectitudinii reprezentării si cotarilor

Desenul de execuţie a fost realizat la scara 1:1, astfel încât să aibă o reprezentare clară şi să se execute cât mai uşor posibil.

Deoarece piesa care trebuie secţionată nu este deosebit de complicată din punct de vedere tehnic, s-a realizat o singură secţiune transversală şi o vedere de sus.

Secţiunea evidenţiază dimensiunile de gabarit ale piesei, cotele alezajelor şi găurilor, precum şi unghiurile de înclinare şi razele de racordare.

Cotele de pe desenul de execuţie sunt înscrise clar şi vizibil. Toate cotele sunt date în milimetri. De asemenea nu există elemente care să nu fie cotate sau a căror dimensiune să nu poată fi dedusă.

1.3. Stabilirea clasei de precizie

În general, mărimea toleranţei se stabileşte astfel încât să se asigure funcţionalitatea piesei. Alegerea mărimii toleranţei trebuie să se facă, însă, ţinând seama şi de următoarele criterii: criteriul costului, criteriul intensităţii uzurii piesei, criteriul interschimbabilităţii, criteriul mărimii seriei de fabricaţie. [1]

Analizând desenul de execuţie al piesei şi numarul de piese pe care trebuie să le executăm,tragem concluzia că piesa va fi executată în sistem alezaj unitar,care este caracterizat prin menţinerea constantă a poziţiei câmpului de toleranţă al alezajului,TD,care este definit astfel:

Dmin=N; EI = 0; ES = TD

Astfel,piesa va avea clasa de precizia H8

Mărimea toleranţelor şi treptele de toleranţe pentru piesa proiectată s-au ales din tabelul 13.3. [1], pag. 269, astfel:

- pentru d = 27 mm, alegem toleranţa T = 0,025 mm, rezultă clasa de precizie IT8;

- pentru d = 42 mm, alegem toleranţa T = 0,03 mm, rezultă clasa de precizie IT7;

- pentru d = 67 mm, alegem toleranţa T = 0,3 mm, rezultă clasa de precizie IT12.

1.4. Stabilirea corelaţiei între clasa de precizie şi rugozitatea prescrisă

Din cercetările experimentale şi statistice asupra suprafeţelor de montaj care formează ajustaje, s-a constatat că fiecărei clase de precizie şi fiecărui ajustaj îi corespunde, în cazul unei prelucrări raţionale şi economice, o anumită rugozitate a suprafeţei, care depinde de toleranţa de fabricaţie şi de cota nominală a suprafeţei.

Alegerea caracteristicilor rugozităţii unei suprafeţe se face ţinând seama de influenţa pe care o are rugozitatea asupra calităţii produsului (funcţionalitate, durabilitate, rezistenţă, precizie, aspect, etc.), precum şi asupra economicităţii fabricaţiei produsului.

Corelaţia dintre rugozităţi şi precizia dimensională a fost aleasă din [7] şi, pentru piesa proiectată, este următoarea:

- pentru d = 27 mm şi clasa de precizie IT8, rezultă Ra = 3,2.

- pentru d = 42 mm şi clasa de precizie IT7, rezultă Ra = 1,6.

- Pentru suprafeţele nefuncţionale s-a prescris rugozitatea generală de Ra = 3,2.

1.5. Evidenţierea tuturor categoriilor de precizie prescrise

Prelucrarea mecanică a piesei trebuie să se facă cu o anumită precizie. Precizia prelucrării se caracterizează prin precizia suprafeţelor prelucrate şi prin calitatea suprafeţelor prelucrate (microgeometria suprafeţelor).

Toleranţele dimensiunilor interioare şi exterioare sunt indicate pe desenul de execuţie prin valorile numerice ale abaterilor limită de la dimensiunea nominală. Pe desen au fost înscrise mai multe toleranţe.

Pe desenul de execuţie a fost înscrisă o singură rugozitate obligatorie.

Abaterile de formă sunt abateri de la forma geometrică corectă a pieselor. Aceste abateri pot fi abateri de la forma cilindrică corectă (ovalitate, nerectilinitate, conicitate), abateri de la suprafeţe plane (neplaneitate, neparalelism, neperpendicularitate), etc.

Pentru piesa “ CAPAC ”, pe desenul de execuţie nu s-au dat indicaţii pentru abaterile de formă, deci aceste abateri de formă se vor putea executa cu abateri de formă maximă, limitate de câmpul de toleranţe ale diametrelor.

1.6. Tehnologicitatea piesei

Tehnologitatea este însuşirea (caracteristică) unei piese prin care aceasta se poate executa cu consumuri minime de materiale şi manopera.

Forma şi dimensiunile unei piese sunt determinate în principal de condiţiile de funcţionare. Pentru aceleaşi condiţii de funcţionare se pot realiza diverse variante constructive, dar proiectantul trebuie să asigure, prin forma adoptată, prelucrarea cea mai uşoară şi cu cost minim. Complexitatea procesului de prelucrare mecanică depinde de forma piesei, deoarece, în funcţie de poziţia, complexitatea şi precizia impusă suprafeţelor supuse prelucrării, se pot utiliza, în anumite condiţii de eficienţă, anumite procedee de prelucrare.

Acea formă a piesei care poate îndeplini rolul funcţional şi care se poate obţine în urma celui mai simplu proces tehnologic de prelucrare, se defineşte ca formă funcţional− tehnologică.

Formele piesei "CAPAC" corespund cerinţelor tehnologice din următoarele motive:

- alezajul precis este pătruns;

- alezajele sunt perpendiculare pe suprafeţele plane;

- nu există alezaje oblice;

- alezajele filetate au canale pentru ieşirea sculei.

Fisiere in arhiva (1):

  • Tehnologii si Sisteme de Prelucrare.doc

Alte informatii

UNIVERSITATEA “ OVIDIUS “ CONSTANŢA Facultatea de Inginerie Mecanică