Extras din proiect
Când privim la suprafaţa ondulată a mării pare aproape imposibil să fie descrisă, ea fiind compusă dint-o varietate mare de valuri mişcându-se în diferite direcţii şi cu diferite frecvenţe, faze şi amplitudini.
Pentru o descriere mai adecvată a suprafeţei mării putem considera un număr mare de valuri suprapuse (valurile de vânt putând fi gândite ca o suprapunere a unui infinit număr de valuri sinusoidale), propagându-se independent unul de altul, acest lucru fiind ilustrat în figura 1.
O manieră de aproximare a valurilor neregulate este 'analiza spectrală' care se bazează pe transformarea Fourier a suprafeţei mării, fiind introdusă şi noţiunea de 'spectrul de val'.
Dacă este reprezentată grafic amplitudinea An în funcţie de frecvenţă, rezultă spectrul amplitudinilor. În mod obişnuit este utilizat spectrul energiei, care este graficul lui An^2 în funcţie de frecvenţă.
Amândouă spectrele sunt linii sau spectre discrete în care fiecare frecvenţă componentă este discretă. Densitatea spectrală de energie este graficul lui An^2 / Δω în funcţie de frecvenţă, iar aria de sub curbă reprezintă energia totală a câmpului de val.
Metoda analizei spectrale determină distribuţia energiei valului şi statisticile medii pentru fiecare frecvenţă de
val, convertind seriile temporale a
înregistrărilor valurilor într-un spectru de
val. Aceasta este în esenţă o transformare
din domeniul timp în domeniul frecvenţelor,
şi este realizată în mod convenabil
utilizând un instrument al matematicii
cunoscut sub numele de Fast Fourier
Transform (FFT), dezvoltat de Cooley şi
Tukey (1965).
Conținut arhivă zip
- Teoria Spectrala in Cazul Fluidului cu Suprafata Libera.ppt
Alții au mai descărcat și
Sa se proiecteze procesul tehnologic si stanta sau matrita pentru obtinerea piesei din figura 1. Materialul utilizat este TDA3 ( tabla decapata...