Transmisie cu Reductor Cil-cil

MEMORIU TEHNIC

Orice maşină este un complex de corpuri materiale cu funcţii şi mişcări determinate, destinat să execute un lucru mecanic util, legat de un proces de producţie sau de transformare a energiei.

Parţile constructive ale complexului “maşină” sunt organele de maşini, care pot avea aceeaşi formă sau forme asemănătoare şi cu posibilitate de proiectare specifică.

Proiectarea maşinilor şi organelor de maşini trebuie să satisfacă următoarele cerinţe principale: funcţionalitate superioară, fiabilitate ridicată, execuţie şi exploatare căt mai eficiente din punct de vedere economic, sigurantă în exploatare.

1. Descrierea construcţiei şi rolul funcţional al reductorului.

Transmisiile mecanice dintre motor şi maşina de lucru, măresc sau micşorează

turatia, respectiv momentul transmis, modifică sensul sau caracterul maşinii, protejează organele maşinii motoare contra sarcinilor. Reductoarele pot fi cu una, două sau mai multe trepte de reducere.

În funcţie de poziţiile relative ale arborelui motor şi condus, reductoarele, sunt de mai multe feluri:

- cu roţi dinţate cilindrice;

- cu roţi dinţate conice sau pseudoconice;

- cu combinaţii de roţi dinţate conice sau angrenaje melcate cu roţi dinţate cilindrice.

Reductoarele cu roţi dinţate au avantajele: raportul de transmitere constant, gabarit redus, randament ridicat, posibilitatea de realizare a unor transmisii pentru sarcini mari, întreţinere simplă şi ieftină, etc.

Elementele principale ale unui reductor, indiferent de tip sunt următoarele: carcasa (corp + capac), angrenajele, arborii, lagărele şi elemente auxiliare. Carcasele se execută în general din fontă prin turnare. Este prevăzută cu nervuri care au următoarele scopuri: măresc rigiditatea ansamblului, reduc zgomotul şi vibraţiile, măresc suprafaţa efectivă de răcire a reductorului.

Din punct de vedere constructiv reductorul cilindric-coaxial are următoarele elemente principale.

Carcasa trebuie să asigure poziţia relativă corectă a arborilor (prin intermediul lagărelor) şi roţilor dinţate servind ca şi baie de ulei. Carcasa se compune din două părţi: corp şi capac protejând angrenajului faţă de mediul exterior.

Carcasele reductoarelor trebuie să îndeplinească următoarele funcţiuni :

- să asigure preluarea sarcinilor ce apar în timpul funcţionării;

- să asigure închiderea liniilor de forţă prin fundaţie;

- să protejeze angrenajele contra unor factori externi;

- să păstreze lubrifiantul necesar pentru ungerea angrenajelor;

- să asigure schimbul de caldura cu exteriorul.

Ţinând seama de cerinţele arătate mai sus, prin forma lor constructivă, carcasele reductoarelor trebuie să satisfacă urmatoarele condiţii: rezistenţă şi stabilitate corespunzătoare, posibilitatea de prelucrare şi asamblare simplă, ungerea bună a angrenajelor şi rulmenţiilor, răcire corespunzătoare, posibilitatea de control şi supraveghere în funcţionare, etc.

Carcasa se sprijină pe tălpi prevăzute cu găuri pentru fixare în fundaţie.

Ea se asamblează prin şuruburi şi se centrează cu ajutorul unor ştifturi cilindrice .

Angrenajele cilindrice cu dinţi înclinaţi sunt angrenaje cu axe paralele.În comparaţie cu angrenajele cilindrice cu dinţi drepţi, preintă urmatoarele avantaje:

gradul de acoperire este mai mare şi ca urmare capacitatea portantă este mai mare;

produc un zgomot mai redus. Ca dezavantaje se pot mentiona: aparitia forţei axiale,

necesitatea utilizarii unor lagăre radial-axiale.

Roţile dinţate cilindrice cu dinţi înclinaţi pot fi:

- cu înclinare simplă;

- cu înclinare dublă cu canal pe mijloc;

La roţi cilindrice cu dinţi înclinaţi cu înclinare simpla şi dublă unghiul de înclinare este 8-20 de grade, iar la roti cu dinţi în V unghiul de înclinare este 35-45 de grade.

Arborii pe care sunt fixate angrenajele sunt arbori drepţi. Ei sunt proiectaţi cât mai scurţi pentru a avea o rigiditate cât mai mare şi a asigura o construcţie compactă a reductoarelor.

Arborele de intrare face corp comun cu pinionul cilindric.Acesta este rezemat cu ajutorul a doi rulmenţi radiali axiali cu role conice. Arborele de intermediar face corp comun cu pinionul cilindric al treptei a doua. Acesta este rezemat cu ajutorul a doi rulmenţi radiali axiali cu role conice.

Lagărele sunt în marea majoritate a cazurilor cu rulmenţi. Tipul şi mărimea rulmenţilor vor fi în funcţie de: valoarea şi sensul forţelor ce solicită arborele, tipul construcţiei alese etc.

Rulmenţii radial-axiali cu role conice si sunt proiectaţi pentru a prelua încărcări combinate (radiale şi axiale). Un rulment poate prelua încărcarea axiala într-un singur sens. Din acest motiv se impune montarea celui de-al doilea rulment, care să preia sarcina axiala din sens opus.

Elementele auxiliare aflate în componenta reductorului, fiind strict necesare unei bune funcţionari sunt: elemente de etanşare, elemente pentru controlul nivelului de ulei din baia reductorului ( joje, vizoare ), elemente pentru deplasarea şi transportul reductorului (inele de ridicare, umeri de ridicare etc.), elemente pentru fixarea şi poziţionarea rulmenţilor şi roţilor dinţate pe arbori în carcasă, şurub de golire, roata de curea, capace de fixare a rulmenţiilor, şaibă si piuliţă pentru fixarea rulmenţiilor radiali-axiali, etc.

Varianta prezentată se caracterizează prin următoarele aspecte constructive:

• pinionul cilindric de la treapta I face corp comun cu arborele de intrare;

• pinionul cilindric de la treapta a II-a face corp comun cu arborele intermediar;

• carcasa reductorului e turnată din două bucăţi plasate în plan orizontal;

• arborele de intrare se sprijină pe lagăre cu rulmenţi radiali axiali (montaţi în X) montaţi în casetă;

• arborele de intrare şi arborele de ieşire sunt etanşaţi prin montarea manşetelor de rotaţie în capace;

• ungerea roţilor dinţate şi a lagărelor se asigură cu ulei de tip TIN82 EP ales din STAS 10588-76, prin barbotare şi stropire;

• asamblarea carcasei superioare şi inferioare se realizează şuruburi, centrarea lor fiind asigurata cu ştifturi de centrare, controlul uleiului se face cu ajutorul unui vizor STAS 7639-80.