Ventile Cartuș

CAPITOLUL I

VENTILUL CARTUŞ – ELEMENT UNIVERSAL ÎN CIRCUITELE

HIDRAULICE DE PUTERE

CAPITOLUL I

VENTILUL CARTUŞ - ELEMENT UNIVERSAL

ÎN CIRCUITELE HIDRAULICE DE PUTERE

1.1 Consideraţii generale

În ultimul deceniu, pentru instalaţiile hidraulice de debit mare şi presiune ridicată se utilizează un nou tip de aparate: ventilele Cartridges cunoscute şi sub denumirea de ventile logice cartuş (denumire încetăţenită deoarece acestea se introduc în alezajul prelucrat în blocul hidraulic) sau hidrologistori.

În accepţie clasică, pentru fiecare funcţie necesară în instalaţie există aparate specializate: supape de presiune, supape de sens, drosele, distribuitoare etc. În cazul unor debite mari , la presiuni ridicate, utilizarea acestor aparate devine practic imposibila din cauza gabaritului. Construcţia aparaturii în varianta clasică, care să satisfacă cerinţele specifice, duce la componente greoaie, complicate şi scumpe.

Această problemă este rezolvată prin tipul de aparate cartuş care aduc avantajul simplităţii funcţionale, ele bazându-se pe închiderea sau deschiderea unui circuit în urma dezechilibrării presiunilor care acţionează pe feţele laterale sau transversale ale unui piston. Aceste componente pot îndeplini mai multe funcţii , ele putând înlocui majoritatea componentelor clasice.

Principalele avantaje ale utilizării elementelor de tip cartuş şi ale comenzilor cu astfel de elemente sunt:

• Densitatea mare de putere (putere hidraulică mare în construcţii de gabarit redus) - rezultă pe baza rezistenţelor hidraulice mici la trecerea prin aparat şi dintr-o mai mare libertate de alegere a diametrului nominal pentru fiecare cale din bloc, în funcţie de debitul optim.

• Grad bun de eficienţă hidraulică - presupune pierderi de debit mici lucru care se realizează datorită închiderilor etanşe la aceste aparate.

• Comportarea favorabilă la comutare -se datorează timpilor de comutare care pot fi influenţaţi în limite largi, acoperirilor de comutaţie care pot fi modificate individual şi posibilităţilor ferme de control a închiderii şi deschiderii fiecărui ventil în parte.

• Siguranţa mare de comutaţie - justificată de sensibilitatea redusă la impurităţile conţinute în lichidul de lucru, interstiţiilor de ghidare de mici dimensiuni şi reducerea posibilităţii apariţiilor deformaţiilor neuniforme.

• Reducerea probabilităţii apariţiei fenomenului de cavitaţie - prin reducerea numărului zonelor cu reducere a secţiunii de trecere a lichidului asociate muchiilor active şi pieselor de legătură.

• Reducerea dezvoltării zgomotului – rezultă prin reducerea şocurilor de comutaţie

• Flexibilitatea sistemului bloc - este obţinută prin combinarea blocurilor de bază (care conţin elemente din circuitul de putere) cu elemente care alcătuiesc circuitul de comandă cu plăcile aferente.

• Depanare uşoară - fiecare cale poate fi încercată separat, elementele luate separat având funcţii simple şi uşor de controlat.

• Durata mare de funcţionare - atinsă prin: uzură mică explicabilă prin lungimea mare de ghidarea elementului mobil, înlocuirea uşoară a elementelor uzate, recondiţionarea uşoară a elementelor mobile şi a bucşelor de ghidare, reducerea uzurii care apare la elementele cu plunjer , diminuarea sensibilităţii la impurităţi.

Principiul de funcţionare

Deşi cunoscut de mai mult timp (nefiind altceva decât un ventil de reţinere) ventilul cartuş a devenit obiectul unor cercetări la ora actuală datorită perspectivelor care i s-au deschis pentru utilizarea în circuite logice.

Setul cartuş cuprinde bucşa 2 in care este prelucrat scaunul pe care se aşează elementul de închidere 3. Aşezarea acestuia pe scaun se face sub acţiunea arcului de închidere 4. În capacul 1 este practicată canalizaţia de comandă X care este în legătură cu cea din corpul 5.

Ventilul poate fi parcurs în ambele sensuri, atât dinspre legătura A spre B cât şi invers.