Vinciuri navale

CAPITOLUL 1 Cap. 1 Vinciuri navale

1.1. Instalatii navale de bord

Navele maritime şi fluviale sunt dotate cu instalaţii de bord care asigură securitatea de navigaţie, integritatea mărfurilor transportate, condiţiile necesare pentru locuit şi pentru desfăşurarea activităţii echipajului şi pasagerilor. Instalaţiile navale pot fi împărţite în două categorii: instalaţii cu tubulaturi, respectiv instalaţii mecanice de punte [Pin, 2005].

Instalaţiile cu tubulaturi au în componenţă maşini hidropneumatice şi se utilizează la: încărcarea şi repartizarea în tancurile de marfă, descărcarea mărfurilor lichide, congelarea şi refrigerarea mărfurilor uşor perisabile, asigurarea de apă potabilă şi de spălare, evacuarea apelor uzate şi de santină, balastarea navei, stingerea incendiilor, condiţionarea aerului pentru încăperile de locuit, acţionarea hidrostatică a mecanismelor de bord, etc.

Instalaţiile mecanice de punte se utilizează pentru: ancorarea, legarea, remorcarea sau guvernarea navei, încărcarea-descărcarea mărfurilor generale, acţionarea capacelor mecanice ale gurilor de magazii şi a bărcilor de salvare, a scării de bord, etc.

Instalaţiile navale de bord pot fi clasificate după destinaţia lor, aplicabilitatea la diverse nave, felul lichidului de lucru, gradul de participare la menţinerea vitalităţii navei, etc.

Principial, instalaţiile navale de bord, pot fi structurate după următoarea schemă [Ion, 1992], [Mai, 1993]

• INSTALAŢII PRIVIND VITALITATEA NAVEI, cuprinzândin principiu: instalaţia de salvare; instalaţia de stins incendiul; instalaţia de santină; instalaţia de balast; instalaţii de radiocomunicaţie; sistemul de navigaţie şi semnalizare;

• INSTALAŢII PRIVIND FUNCŢIONALITATEA NAVEI, cuprinzândin principiu: instalaţia de guvernare; instalaţia de ancorare; instalaţia de manevră-legare; instalaţii de încărcare-descărcare a mărfurilor la/de la bord; instalaţia electrică; instalaţia de remorcare; sistemul automat de conducere şi urmărire a diferitelor procese de la bord; instalaţiile pentru manevra capacelor mecanice ale gurilor de magazii, a porţilor şi rampelor de încărcare; instalaţia de amarare a mărfurilor de la bord;

• INSTALAŢII PRIVIND CONDIŢIILE DE VIAŢĂ, cuprinzând, în principiu: instalaţii de microclimat artificial; instalaţii sanitare; sistemul de telefon la bord şi prin satelit;

• INSTALAŢII SPECIALIZATE, astfel: pentru navele petroliere (sistemele: de marfă şi curăţire; de evacuare a gazelor din tancurile de marfă; de încălzire a mărfii; de spălare a tancurilor de marfă); pentru navele de pescuit industrial (instalaţiile: drifterelor; seinerelor; traulerelor).

1.2. Instalatia de ancorare

Instalatia de ancorare are rolul de a asigura mentinerea navei la punct fix în conditii de siguranta, indiferent de conditiile hidrometeorologice și de aspectul rundului marii, și de a genera forța necesara virarii ancorei și lantului acesteia indiferent de adancimea la care acestea au fost imersate. Pe parcursul stationarii la ancora, instalatia de ancorare trebuie sa asigure preluarea fortelor de reactiune provocate de actiunea factorilor externi navei.

Asupra unei nave aflate „la ancora” actioneaza mai multe tipuri de forte exterioare: forța exterioara datorata actiunii vantului asupra partii emerse a navei, forța exterioara produsa de valurile ce lovesc opera moarta a navei și forța exterioara produsa de actiunea curentilor de apa în care stationeaza nava. Insumarea acestor forte exterioare duce la obtinerea unei forte rezultante cu componente pe orizontala și pe verticala. Componenta verticala este neglijabila din punct de vedere valoric, mai ales pe mare calma. Componenta orizontala este suficient de mare pentru a determina deplasarea navei în planul sau de actiune. Din punct de vedere al echilibrului static, nava nu se va deplasa în plan orizontal sub actiunea rezultantei fortelor exterioare daca acesteia i se va opune o forța egala și de sens contrar. Aceasta din urma forța trebuie asigurata de instalatia de ancorare pe toata perioada utilizarii sale.

Forța orizontala de echilibrare generata de instalatia de ancorare nu poate fi produsa, în lipsa unor elemente fixe, la suprafata apei – mai ales .mare deschisa, decat prin crearea unei legaturi mecanice directe cu fundul marii considerat fix. Legatura directa se realizeaza în mod efectiv prin lantul de ancora și ancora situata la capatul acestuia care coboara și se aseaza pe fundul apei. Fortele de interactiune dintre ancora și lantul acesteia cu fundul apei au drept componenta preponderenta forța de frecare care trebuie sa fie suficient de mare pentru a asigura echilibrarea fortelor exterioare ce actioneaza asupra navei. Forța de frecare produsa la nivelul fundului apei este transmisa navei prin lantul de ancora la nara ancorei ce o preia și o aplica corpului navei. Pentru ca fortele de frecare amintite sa fie suficient de mari este necesar ca asupra ancorei asezata pe fundul apei sa nu actioneze nici o forță verticala în afara de cea arhimedica proprie. Suplimentar, forța de frecare este marita și datorita afundarii ancorei în malul existent pe fundul apei precum și prin coborarea (filarea) în apa a unei lungimi de lant cat mai mari (de cca. 2…3 ori mai mare) în raport cu cea impusa strict de adancimea apei în locul respectiv.

În concluzie, prin utilizarea instalatiei de ancorare, nava este mentinuta intr-un perimetru restrans datorita legaturii flexibile dintre aceasta și fundul marii. Instalatia de ancorare trebuie sa prezinte siguranta în exploatare și sa permita actionarea mecanica de la bord.