Anchetă epidemiologică privind evoluția toxoplasmozei, ca zoonoză în lume, Europa și România

Toxoplasmoza este o zoonoză gravă parazitară produsă de un protozoar dixen numit Toxoplasma gondii, ce afectează toate specii de mamifere şi păsări, evoluând grav la tineretul animal, cu manifestări nervoase, pulmonare, iar la femele cu mortinatalitate, avorturi şi malformaţii congenitale.( după Nicolae C. şi col, 2014)

Se întâlneşte pe întreg globul cu o frecvenţă variabilă condiţionată de o multitudine de factori social-economici, ecologici, etc.

Toxoplasmoza este asimptomatică la majoritatea persoanelor imunocompetente, dar poate evolua sever la imunodeprimaţi şi la cazurile cu transmitere congenitală.

Este o zoonoză foarte răspândită pe glob, cel puţin 500 milioane de oameni prezintă anticorpi anti Toxoplasma gondii şi poate fi întâlnită la aproape toate animalele cu sânge cald. Infestarea este mai frecvent întâlnită în zonele calde şi la altitudini joase.

Acesta boală prezintă o importanţă foarte mare, atat pentru medicina veterinară cât şi pentru medicina umană, datorită varietăţii de simptome şi leziuni pe care infestarea cu acest parazit le comportă. Un alt factor ce concură la importanţa acestei parazitoze îl reprezintă multitudinea căilor de transmitere a acestui parazit, de la animal la animal, animal la om şi de la mamă la făt.

Este o zoonoză gravă ce se întâlneşte pe întreg globul cu o frecvenţă variabilă condiţionată de o multitudine de factori social-economici, ecologici, etc. La femei, evolueză cel mai grav cu malformaţii congenitale şi avorturi, fiind cele mai importante manifestări clinice ale acestei boli. La masculi deobicei evoluează asimptomatic. La copii infectaţi congenital poate produce retardare mintală şi pierderea vederii, iar la pacientii cu imunosupresie, în special la cei cu SIDA, poate produce moarte.

1.2.Etiologie

Agentul etiologic este reprezentat de Toxoplasma gondii (fig. 1.1.), un sporozoar din categoria coccidiilor, din familia Sarcocystidae. Prezintă dezvoltare de tip diheterodixen, la felide-pisica domestică şi sălbatică - G.D, iar la mamifere şi păsări - G.I, la care fazele schizogonice se dezvoltă extra- şi intracelular, în toate ţesuturile,organele, în secreţii şi excreţii.

Oochisturile, elemente exogene de contaminare, sunt incluse în tipul celor de la Isospora şi au formă rotundă, ovală, lipsit de micropil. În mediul exterior se continuă sporogeneza, iniţiată uneori în lumenul intestinal al gazdei definitive, formându-se două sporochisturi cu 4 sporozoiţi.

Trofozoiţii se formeză la gazda intermediară, au formă ovală, uşor curbaţi ca un cornuleţ. La un capăt sunt uşor mai lăţiţi, spre care este situat nucleul.

Chisturile ( pseudochisturile) sunt localizate în toate organele, preponderent în musculatură şi SNC, sunt ovale, rotunde, delimitate de o membrană fină. În interiorul lor formează prin diviziune multiplă bradizoiţi în număr foarte mare, asemănători trofozoiţilor, dar mult mai mici.

A. B.

Fig.1.1. A. Aspect electronomicroscopic al oochisturilor de Toxoplasma gondii; B. Tahizoiţi (https://ro.wikipedia.org/wiki/Toxoplasma_gondii)

Biociclul comportă desfăşurarea fozelor schizogonică, gametogonică şi sporogonică.

Există trei stadii infectante ale T. gondii: tahizoiţii ( în grupuri), bradizoiţi ( în chiştii tisulari), şi sporozoiţii ( în oochişti ). Tahizoitul pătrunde în celula gazdei prin penetrarea activă a membranei acesteia. După pătrundere tahizoitul se rotunjeşte şi este înconjurat de o vacuolă parazitoforă. În interiorul celului gazde, tahizoitul se multiplică asexuat prin endodiogenie repetată până când celula gazdă este plină de paraziţi.

După câteva diviziuni, T. gondii formează chişti tisulari , aceştia cresc şi rămân intracelular cât timp bradizoiţii se divid. Chiştii se pot dezvolta în creier, intramuscular, dar şi în alte organe (plămâni, ficat, rinchi), ei fiind mult mai frecvenţi la nivelul ţesutului nervos şi muscular, inclusiv creier, ochi, musculatura scheletică şi miocard. Pot exista şi chişti tisulari intacţi, care nu produc suferinţă şi pot persista toată viaţa gazdei ( după Palmer S.R & Co., 2005).

1.3.Patogeneză

Toxoplasma gondii se transmite prin consumul de oochisturi infecţioase din materiale fecale de pisică şi prin transfer transplacentar materno-fetal al tahizoiţilor. Parazitul iniţiază replicarea enteroepitelială în organismul pisicilor neexpuse după ingestia de carne nepreparată termic ce conţine chisturi tisulare.

Prin digestie, la nivelul stomacului si intestinului subţire, bradizoiţii sunt eliberaţi, invadează epiteliul intestinal, se replică sexuat şi determină eliberarea oochisturilor în materialele fecale. Oochisturile se observă prima dată în fecale la 3 zile de la contaminare şi pot persista până la 20 de zile. După eliminarea din organism oochisturile sporuleză ( devin infectante ) şi rămân viabile în mediul exterior timp de câteva luni.