Aspecte Actuale și de Perspectivă Privind Nutriția și Alimentația Purceilor

CAPITOLUL I

PARTICULARITĂŢI DE DIGESTIE ŞI VALORIFICARE A HRANEI LA PURCEI

1.1. Paricularităţi anatomo-fiziologice ale tubului digestiv

Porcinele sunt animale monogastrice, omnivore, cu masticaţie şi salivaţie foarte active. Dimensiunile tractusului gastrointestinal se modifica pe măsură ce animalele cresc în vârstă şi greutate corporală.

La porcine digestia se desfăşoară în 2 etape: una în stomac şi intestinul subţire ( până la 70% din substanţele nutritive asimilabile conţinute de nutreţurile ingerate sunt eliberate aici sub acţiunea enzimelor si secreţiilor gastrice) iar a doua in intestinul gros (preponderentă este acţiunea enzimelor bacteriene prin procese de fermentaţie)

1.2. Microflora digestivă şi implicaţiile acesteia asupra digestiei

şi absorbţiei nutrienţilor

Corespunzător şi altor ecosisteme microbiene, formarea unei microflore specifice tubului digestiv suin incepe cu o colonizare rapidă imediat după fătare. Urmează o succesiune de etape pe parcursul cărora, influenţate de anumiţi factori, multiplele specii de bacterii ocupă diferite poziţii de dominanţă. Mai mult de 500 de specii bacteriene formează o populaţie caracteristică şi dinamică pe parcursul vieţii unui porc.

Principalii factori care afectează procesul de colonizare sunt răspunsul sistemului imunitar, receptorii specifici, prezenţa nutrienţilor necesari, pH, oxigenul molecular, potenţialul oxidativ/reducţional (Stewart şi col.,1993). Prin urmare microflora microbiană diferă cantitativ si calitativ pe lungimea tractului gastrointestinal (Simpson şi col., 1999), cele mai importante localizari fiind cecumul si colonul.

Momentul primei colonizări a tractului digestiv la purcel începe chiar cu ruperea membranelor fetale. Astfel, într-o scurtă perioadă de timp, prin contactul cu vaginul, fecalele si pielea mamei, plus cel cu mediul înconjurător, purcelul este expus unei uriaşe varietăţi de bacterii. Cercetări recente arată similarităţi între microflora scroafei si a purceilor ei în prima fază a vieţii , aceasta confirmând-o ca primă sursă a florei intestinale (Katouli şi col.,1997). Ca particularitate, unele studii au arătat că purceii pot consuma până la 85g din fecalele mamei/zi (Sansom şi Gleed,1981). Oricum, după primele zile de viaţă spectrul bacterian se schimbă, devenind diferit faţă de cel al scroafei si caracteristic fiecărui individ in parte (Katouli şi col.,1997).

Prima săptămână de viaţă. Bacteriile aerobe şi facultativ anaerobe, caracteristice mamei si mediului de viaţă, reprezintă 80%din bacteriile care s-au instalat în primele trei ore de la fătare. În următoarele 12 ore colonizarea este extrem de rapidă iar numărul total de bacterii ajunge la 109 unităţi/g de conţinut intestinal (colon) (Swords şi col.,1993; Jensen şi col.,1998). După 48h viaţă bacteriile aerobe instalate modifică mediul gastrointestinal prin consumarea oxigenului molecular favorizând colonizarea bacteriilor anaerobe (fig.1).

Fig.1 Proporţiile bacteriilor in fecalele purceiilor (% din numărul total) , 0-120 zile. (Swords şi col., 1993).

Un rol important in substituţia bacteriilor aerobe îl au şi imunoglobulinele din colostrul mamei care înclină balanţa în favoarea bacteriilor anaerobe (Brandtzaeg, 2002). Datorită acestor doi factori anaerobele ajung sa numere 90% din totalul de bacterii. Din acest grup, speciile de lactobacili si streptococi devin dominante la sfârşitul primei săptămâni de viaţă rămânând la aceleaşi nivele pe toată perioada de alăptare (Ewing şi Cole, 1994). Acest fapt se datorează adaptării celor două specii la utilizarea substratului dietei bazată pe lapte. Clostridium, Bacteroides, Bifidobacteria, un numar redus de Eubacterium, Fusobacterium, Propionibacterium şi Streptococcus spp. sunt de asemenea întâlnite în această fază (Radecki şi Yokohama, 1991) (fig.2).

Fig.2.a. Bacteriile coliforme (% din total bacterii) până la 90 de zile

Fig.2.b. Clostridium spp. (%din total bacterii) până la 90 de zile

Fig.2.c. Bacteroides spp. (% din total bacterii) până la 90 de zile

După înţărcare în echilibrul microflorei se produc schimbări profunde determinate de separarea de mamă, schimbarea hranei, separarea de grupul matern si întâlnirea cu alţi indivizi, schimbarea mediului, etc. Urmarea imediată este reducerea consumului de hrană iar ca efect apare o reducere semnificativă in biodiversitatea microflorei (Wallgren şi Melin, 2001) precum şi o instabilitate pronunţată în ceea ce priveşte echilibrul între speciile de bacterii. Echilibrul se va reface in 2-3 săptămâni (Jansen şi col., 1998) o creştere in biodiversitate remarcându-se şi la 24 zile dupa înţărcare (Inoue şi col., 2005).