Comportamentul Agonistic la Diavolul Tasmanian

Proiect
8/10 (1 vot)
Conține 2 fișiere: docx, pptx
Pagini : 26 în total
Cuvinte : 2253
Mărime: 3.31MB (arhivat)
Puncte necesare: 6
Profesor îndrumător / Prezentat Profesorului: Gaspar Cornel

Extras din proiect

1.Încadrarea taxonomică a speciei

- Regn Animalia

- Încrengătura Chordata

- Clasa Mammalia

- Subclasa Marsupialia

- Ordinul Dasyuromorphia

- Familia Dasyuridae

- Genul Sarcophilus

- Specia Sarcophilus harrisii

Naturalistul George Harris a fost primul care a publicat în 1807 descrierea Diavolului Tasmanian(Figura1), numindu-l Didelphis ursine.Mai târziu, în anul 1838 acesta este rebotezat Dasyurus laniarius de către Richard Owen, ca mai apoi să fie încadrat în genul Sarcophilus în 1841 şi să fie denumit Sarcophilus harrisii după numele celui ce-l descrisese, de către Pierre Boitard,un cunoscut geolog şi botanist francez.

Printr-o revizuire a încadrării sistematice a acestuia, în anul 1987 s-a încercat să i se shimbe numele de specie în Sarcophilus laniarius,pe baza descoperirii unei fosile pe continentul australian.În cele din urmă comunitatea internaţională nu a fost de acord cu schimbarea, astfel că specia şi-a păstrat denumirea până astăzi.Analizele filogenetice demonstrează că diavolii sunt mai degrabă înrudiţi cu Pisica tigru decât cu “răposatul Tigru Tasmanian”,dispărut definitiv în anii “30.

De mărimea unui căine, Diavolii şi-au căpătat acest nume imediat după ce primii colonozatori europeni au fost de-a dreptul înfioraţi de sunetele şi răgetele scoase în special noaptea de aceste animal.

2.Caracteristici morfologice

Diavolul Tasmanian este cel mai mare carnivor marsupial încă în viaţă din Australia,având o construcţie robustă şi îndesată, cu capul mare şi coada lungă cât jumatate din lungimea totală a corpului.Diavolii Tasmanieni înmagazinează grăsimi în coadă, deci exemplarele bolnave sunt uşor de diferenţiat deoarece au cozlile mai subţiri.Atipic pentru un mamifer marsupial, picioarele din faţă sunt puţin mai lungi decât cele din spate, dar asta nu-l poate împiedică să se deplaseze şi cu 13-14 km/pe oră,însă numai pe distanţe scurte.După cum putem observa în Figura2.,blana de regula este neagră-cenuşie cu câteva pete mai închise la culoare pe spate şi ca şi caracter distinctiv sunt petele albe frecvente pe piept şi târtiţă.Masculii sunt de obicei mai mari şi robuşti decât femelele, având capul de mărime medie, lungimea corpului de 65-67 cm., coada de aproximativ 25 cm şi o greutate de 8-10 kg.Speranţa medie de viaţă a unui Diavol Tasmanian este de aproximativ 6-7 ani în sălbăticie dar poate trăi mai mult în captivitate.

Preview document

Comportamentul Agonistic la Diavolul Tasmanian - Pagina 1
Comportamentul Agonistic la Diavolul Tasmanian - Pagina 2
Comportamentul Agonistic la Diavolul Tasmanian - Pagina 3
Comportamentul Agonistic la Diavolul Tasmanian - Pagina 4
Comportamentul Agonistic la Diavolul Tasmanian - Pagina 5
Comportamentul Agonistic la Diavolul Tasmanian - Pagina 6
Comportamentul Agonistic la Diavolul Tasmanian - Pagina 7
Comportamentul Agonistic la Diavolul Tasmanian - Pagina 8
Comportamentul Agonistic la Diavolul Tasmanian - Pagina 9

Conținut arhivă zip

  • Comportamentul Agonistic la Diavolul Tasmanian
    • Comportamentul Agonistic la Diavolul Tasmanian.docx
    • Comportamentul Agonistic la Diavolul Tasmanian.pptx

Ai nevoie de altceva?