Comportamentul alimentar, sexual și social la Pinguinul Imperial

1.Încadrare taxonomică

Regn: Animallia

Încrengătura : Chordata

Clasa: Aves

Ordin: Sphenisciformes

Familie: Spheniscidae

Gen: Aptenodytes

Specie: Aptenodytes forsteri

2. Habitat

Pinguinul imperial trăiește pe banchizele Antarcticii și ale mărilor înconjurătoare, fiind astfel singura pasăre din lume care nu calcă în viața ei pe tărâm uscat. Spre deosebire de păsările zburătoare, el nu are oase pneumatice. Astfel se poate explica parțial de ce scufundările sub apă nu reprezintă un efort pentru el. Se poate scufunda până la adâncimi de maxim 565 m și poate rămâne sub apă chiar și 22 minute, mult mai mult decât alte specii de păsări scufundătoare.

În Antarctica viețuiesc peste de 300 000 de pinguini imperiali. În arealul lor și chiar în afara acestuia au puțini inamici naturali. Numai leul de mare și balena ucigașă mai prind uneori câte un pinguin imperial mai dezvoltat, uneori și pescărușii răpitori reușind să fure câțiva pui. Cel mai mare pericol pentru puii de pinguini îl reprezintă totuși lupul-de-mare.

3.Descrierea speciei

Pinguinul Imperial (Aptenodytes forsteri) este cea mai mare și mai rezistentă pasăre marină. Face parte, împreună cu pinguinul regal, din genul Aptenodytes. Pinguinul imperial s-a adaptat la cele mai neprietenoase condiții de mediu din lume. Menținerea căldurii corporale este extrem de importantă, de aceea haina sa este compusă din mai multe duzini de pene pe centimetru pătrat. Penele ce acoperă stratul inferior de puf sunt scurte și tari, se lipesc unele de altele, formând astfel un strat de aer termoizolant. Până și conformația pinguinului imperial servește la păstrarea căldurii, suprafața sa corporală este mai mică proporțional cu greutatea.

Dimensiuni corporale: lungime: 112 cm

greutate: 20-40 kg

4.Comportament alimentar

Sistemul digestiv la păsările carnivore care nu zboară cum este Pinguinul Imperial și African este format din: gură, esofag, proventricul, ventricul, intestine subțire, colon, rect și cloaca.

1. https://www.scribd.com/doc/86857755/Biology-of-Penguins

Cavitatea orală a pinguinului e acoperită de cioc, care are o structură dură sau cherationoasa.Acesta are forme și mărimi diferite, iar acest lucru depinde de modul în care a evoluat pinguinul.Urmează cavitatea orală ce include limba cu protuberanțe keratinoase. Proventriculul este o componentă importantă a sistemului digestiv pentru că secretă enzime digestive care permit începerea digestiei peștilor și crustaceelor. Este prima parte a stomacului, a doua parte fiind gușa. Gușa are rolul de a sfărâmă mâncarea în componente mai mici care pot fi digerate mai ușor.Are un perete muscular gros. Odată ce mâncarea parțial digerată iese din gușă întâlnește secreții ale ficatului și pancreasului.Ficatul produce și secretă bila alcătuită din acizi, pigmenți și colesterol care sunt vitali pentru digestia și absorbția grăsimilor.Pentru a neutraliza acidul pancreasul secretă bicarbonat de sodiu. De asemenea secretă și alte proteine care ajută la digestia glucidelor și grăsimilor.Toate acestea se petrec odată ce mâncarea parțial digerată ajunge în intestin. Când alimentele nu mai pot fi absorbite sunt trimise în cloacă.Aici fecalele sunt amestecate cu acidul uric secretat de rinichi, iar apoi eliminate în exterior.

Pinguinul imperial (Aptenodytes forsteri) se hrănește cu crustacee, pește și cefalopode, proporțiile dintre acestea variază în funcție de sezon și zona geografică. Nu este un înotător deosebit de rapid, atingând sub apă viteze de doar 6- 27 km/h. Poate coborî la o adâncime de 400-450 metri și călătorește 150-1000 kilometri pentru a căuta mâncare.

Pentru a supravietui pinguinul trebuie sa consume vitamine si nutrienti pe care ii absoarbe din hrana.Pinguinul utilizeaza aceste componente pentru sinteza de AND si ARN, iar altele pentru reactiile metabolice.

2. http://colealexandmaxesblogg.blogspot.ro/