Fiziopatologia Edemelor

1. Edeme – generalităţi

Reţinerea apei în organism este rezultatul infiltraţiei de lichid în ţesuturi determinând apariţia edemului. Ea reprezintă un semnal al dereglării schimbului de lichide între ţesuturi şi plasma sângelui.

În mod normal între ţesuturi şi plasma sângelui are loc un schimb continuu de lichide. Dacă lichidele trec în cantitate prea mare în ţesuturile care se găsesc în preajma vaselor de sânge sau dacă din diverse motive resorbţia acestor lichide în sânge este impiedicată, se instalează edemul.

Prin presiunea sa, lichidul acumulat în ţesutul subcutanat, impiedică circulaţia sângelui, tumefiând regiunea care devine păstoasă, palidă şi rece.

Orice surplus de hormon reprezintă un factor perturbator pentru glanda hipofiză, glandă care coordonează funcţiile tuturor celorlalte glande din organism.

Estrogenul determină retenţia de lichide în organism ceea ce duce la senzaţia de umflare şi la creşterea în greutate. Excesul de lichid poate fi reţinut şi în creier provocând iritabilitate.

Dacă el este localizat în mameloane, duce la lăsarea lor şi la pierderea fermităţii lor.

Pot apăre şi multe alte disfuncţii cum ar fi cele ale colonului sau ale uterului.

Există multe alte cauze care provoacă edeme: tulburările de nutriţie (subalimentaţie cronică) care conduc la lipsa de proteine din organism, alergii la diverse substanţe sau medicamente (de exemplu edemul din boala serului), înţepături de insecte, unele boli ale glandelor endocrine (edem premenstual), boli de inima (edem cardiac), boli de ficat (edem hepatic) sau boli de rinichi (edem renal).

Să nu uităm că şi picioarele se pot umfla din pricina oboselii.

Edemul este retenţia patologică de lichid în ţesuturile organismului, în particular în ţesutul conjunctiv.

1.1. Cauze şi mecanisme de producere

Trebuie deosebiţi mai multi factori. Factorii mecanici pot provoca edeme. Obstruările venoase (flebita, insuficienţa cardiacă etc.) sau limfatice (limfangite) deranjează circulaţia lichidelor în organism. Factorii fiziochimici pot da naştere unui edem.

Edemul are cinci cauze fiziopatologice. Poate fi cauzat de creşterea presiunii hidrostatice, reducerea presiunii oncotice, obturarea limfatică, reţinerea de sodiu sau inflamaţiile. Generarea de lichid interstiţial este arătată de legea lichidului tisular a lui Starling, care spune ca lichidul tisular depinde de balanţa presiunii osmotice şi de presiunea hidrostatică, care acţionează în direcţii diferite asupra pereţilor semipermeabili ai capilarelor. În consecinţă, orice creştere a presiunii oncotice a vaselor de sânge (ex: în inflamaţii), sau reducerea presiunii oncotice a sângelui (ex: ciroza) va cauza edemul. Creşterea presiunii hidrostatice din vasele de sânge (ex: prolaps cardiac) va avea efecte asemănătoare. Dacă permeabilitatea pereţilor capilarelor creşte, o cantitate mai mare de lichid iese din capilare, cum se întâmplă în inflamaţii. Retragerea anormală de lichid interstiţial este cauzată de sistemul limfatic, de exemplu: - datorită presiunii exercitate de o zonă canceroasă - mărirea nodulilor limfatici - distrugerea vaselor limfatice prin radio-terapie - inflamaţia limfatică prin infecţii gen elefantiasis.

1.2. Simptome şi semne

Edemul se manifestă mai întâi printr-o creştere în greutate. Atunci când se agravează, se constată o umflare care atinge cel mai des membrele inferioare. Această formă de edem este însoţită, în general, de oboseală şi se manifestă cel mai frecvent seara. Printre edemele membrelor inferioare, se deosebesc edemul bilateral şi edemul unilateral, consecutiv adesea unei insuficienţe venoase la bolnavii care au varice sau flebita unei vene profunde. Edemul poate, de asemenea, să afecteze alte părţi ale corpului (abdomen, gambă, piept, faţă etc.). Retenţia de lichid poate cuprinde cavitatea peritoneală, realizând o ascită, sau cavitatea pleurală, formand o efuziune pleurală.

1.3. Tratament

Edemele nu pot fi tratate decât prin stimularea evacuării lichidului în urină de către rinichi. Pentru a ajunge la acest rezultat, se impune administrarea de diuretice şi ţinerea unui regim alimentar hiposodat. Tratamentul diferă totuşi după tipul de edem şi după cauza edemului. Un edem unilateral al unui membru inferior, cauzat de o flebită, se reduce în urma unui tratament anticoagulant. Dacă el este cauzat de o insuficienţă venoasă, poate fi ameliorat prin purtarea unui ciorap de varice. Un edem bilateral al membrelor inferioare, imputabil unei insuficienţe cardiace, se tratează prin administrarea de medicamente antidiuretice, cardiotonice şi vasodilatatoare. (M. Militaru şi colab. „Noţiuni practice de histopatologie veterinară”)

Tip de edem

(cauza) Localizăre /

morfologie Asociat cu: Mecanism de producere

Renal

(transsudat) Subcutanat/simetric,

alb, rece, nedureros Insuficienţă renală;

proteinurie hipoproteinemie; retenţie de

sodiu; scădere a presiunii coloi-osmotice plasmatice

Cardiac

(transsudat) Subcutanat (simetric, cianotic, rece, nedureros), pulmon (asociat cu stază), colecţii intracavitare Insuficienţă cardiacă;

Stază, edem generalizat perturbare a circulaţiei venoase; creştre a permeabilităţii vasculare; creştere apresiunii hidrostatice a sângelui

Hepatic

(transsudat) Ascită (colecţie intraperitoneală), subcutanat Ciroză, insuficienţă hepatică, sinteză redusă de albumină hipoproteinemie, scădere a presiunii coloid-osmotice plasmatice; hipertensiune portală.

Limfatic

(limfedem)

(limfă) Localizat, asimetric, alb, dur, în stadii avansate determină elefantiazis Întreruperea drenării limfatice Creştere a presiunii limfatice