Fiziopatologia reacției inflamatorii

Inflamatia reprezinta un complex de reactii locale si generale ale organismului ca raspuns la actiunea agentilor patogeni, care include pe de o parte fenomene alternative ( de agresiune ) si pe de alta parte, fenomene reactionale vasculo-exsudative ( reactia defensive primara ) si proliferative ( reactia defensive secundara ), la care se adauga fenomene reparatorii

Acest process patologic nespecific, are o etiologie multifactoriala, putand fi indus de numerosi agenti exogeni sau / si endogeni la care contribuie variate conditii favorizante.

Etimologic, inflamatia provine de la latinescul “inflammatio” care inseamna aprindere, inflamatie, sau de la grecescul phlogistikos – flogistic, agent cu actiune inflamatorie.

Inca din anul 30 a.H Celsus a descris semnele cardinale ale inflamatiei, “rubor et tumor cum calore et dolore” – adica roseata si tumefactie cu caldura si durere.

Inflamatia cuprinde 2 tipuri de procese aflate in stransa conexiune si interdependenta :

tulburari propriu-zise ale celulelor la nivel de organ sau tesut, avand semnificatia unor fenomene patologice cu caracter lezional.

Procese de protectie, care sunt rezultatul unei indelungate adaptari evolutive a organismelor la actiunea factorilor de mediu, ce contribuie la restabilirea functiilor tulburate, alcatuite in prima instanta din fenomene vasculo-exsudative si mai tarziu din procese proliferative.

Etiologia reactiei inflamatorii

Agentii etiologici ai inflamatiei sunt multipli si foarte variati : dupa mediul din care provin , acestia sunt :

Agenti exogeni , care odata trecuta bariera mecanica, in special epiteliile pielii si a mucoaselor, intervin barierele biologice, tesutul conjunctiv embrionar bogat in celule imunologic active si o retea deasa de capilare, precum si de bariere chimice, ca aciditatea ( in cavitatea stomacala pH-ul este de 1,2-2) , secretia vaginala, secretia sebacee, precum si sudoarea abundenta la speciile care transpira. Dintre factorii exogeni care provoaca reactii inflamatorii citam : agentii mecanici ( traumatismele, taieturile, strivirile, avulsiile, etc. ); agentii fizici ( caldura, frigul, energia radianta infrarosie, ultravioleta, energia ionizanta atat radiatiile electromagnetice ce au caracter ondulatoriu si energie mare; raze X si gama; cat si radiatia corpusculara, radiatii alfa, beta, electroni protoni, neutroni, deutroni, helioni, mezoni ); agentii chimici ( acizii, bazele, sarurile, uleiul de croton, esenta de trebentina, caragenine, dextranii, etc. ); agentii biologici ( bacteriile, virusurile, rickettsiile, fungii, parazitii monocelulari si cei pluricelulari ).

Agentii etiologici endogeni , ca acizii biliari si sarurile lor produc inflamatii cailor biliare, ale vezicii biliare prin actiunea iritativa-mecanica, care se poate asocia cu infectii locale. De asemenea ureea si acidul uric eliminate pe alte cai decat cele fiziologice produc procese inflamatorii la nivelul mucoasei tubului digestiv, mucoasei cailor respiratorii, ale pielii si in special la nivelul glandelor sebacee si ale celor sudoripare.