Infectia cu Virusul Encefalomiocarditei la Porcine

Imagine preview
(7/10 din 1 vot)

Acest proiect trateaza Infectia cu Virusul Encefalomiocarditei la Porcine.
Mai jos poate fi vizualizat un extras din document (aprox. 2 pagini).

Arhiva contine 2 fisiere doc, ppt de 14 pagini (in total).

Iti recomandam sa te uiti bine pe extras si pe imaginile oferite iar daca este ceea ce-ti trebuie pentru documentarea ta, il poti descarca. Ai nevoie de doar 3 puncte.

Domeniu: Medicina Veterinara

Extras din document

Infecţia cu virusul encefalomiocarditei porcului-IVEMP (Encephalomyocarditis virus -EMPV)

Este o boală infecţioasă virală a porcinelor de toate vârstele, dar mai ales a tineretului porcin, cu mortalitate variind între 10-100%, produsă de un cardiovirus care, în afară de porc, infectează frecvent şi rozătoarele, ca şi multe alte specii de animale, cum sunt: maimuţele, elefanţii, leii. Şoarecele şi şobolanul constituie rezervorul principal de virus

Etiologie

Virusul emcefalomiocarditei porcului VEMP aparţine genului Cardiovirus, fam.Picornaviridae. Este un virus rezistent la solvenţi organici, stabil la limite largi de pH, rezistă 30 de minute la 60°C şi se replică bine pe culturi de celule de diferite origini (porc, rozătoare, om, embrion de găină). Este un virus cu ARN monocatenar cu greutate moleculară 2,6 x 106 daltoni. Este considerat un virus specific rozătoarelor, deşi infectează şi numeroase alte specii de vertebrate printre care şi porcinele

Virusul encefalomiocarditei, structură moleculară

Patogeneză

Calea naturală de infecţie este cea orală, cu multiplicarea virusului în intestine şi în muşchiul cardiac, cu viremie la 2 zile după expunere, ce durează 2-4 zile, urmată de eliminarea de virus prin fecale, timp de mai multe zile.

Cantităţi mari de virus au fost detectate în splină, limfonoduri şi în muşchiul cardiac.

Infecţia virală transplacentară este de asemenea posibilă.

Tabloul clinic

Frecvent, infecţia cu VEMP la purcei evoluează în formă supraacută, cu moarte subită, datorită leziunilor miocardului, fără nici un fel de semne premonitorii. În scurta evoluţie clinică se pot observa anorexie, paralizii, tremurături şi dispnee. Mortalitatea, de obicei, este de peste 90% la purceii sugari.

Infecţia la purceii înţărcaţi şi la cei din categorii de vârstă mai mari evoluează subclinic cu mortalitate redusă chiar şi la porcii adulţi.

La scroafe, primele semne clinice sunt anorexia şi febra, care de multe ori se încheie cu avort înregistrat în apropierea perioadei de parturiţie (purcei mumifiaţi şi fetuşi nedezvoltaţi).

Fisiere in arhiva (2):

  • Infectia cu Virusul Encefalomiocarditei la Porcine.doc
  • Infectia cu Virusul Encefalomiocarditei la Porcine.ppt