Leptospiroză

Leptospiroza este o zoonoză - boală infecţioasă comună omului şi animalelor, care este răspândită pe întregul glob; se cunosc până în prezent peste 100 tipuri de leptospire care pot determina boala la om şi la animale.

Rezervorul principal de leptospire este reprezentat de şobolan, şoarece şi unele animale domestice bolnave sau aparent sănătoase (de exemplu porcul), care conservă pe timp nelimitat în organismul lor leptospirele patogene; în mod frecvent animalele domestice se contaminează atât între ele, cât şi de la şobolan.

Omul se poate îmbolnăvi atât prin contactul direct cu animalele sau cu produsele acestora, cât şi prin intermediul apelor de suprafaţa şi a solurilor mlăştinoase contaminate cu urină provenită de la animalele excretoare de leptospire.

Frecvent, poarta de intrare a leptospirelor în organismul omului este constituită atât din pielea lezată, cât şi de cea intactă . Aceste modalităţi de îmbolnăvire sunt caracteristice pentru pescari şi persoanele care se scaldă în apele de suprafaţă contaminate, orezari, papurari, muncitorii din irigaţii şi de la instalaţiile canal, apă, gunoierii, îngrijitorii de animale, măcelarii, chiar şi gospodinele în perioadă sărbătorilor de iarnă.

Există şi posibilitatea ca poarta de intrare să fie calea digestivă, la persoanele cu aciditate gastrică scăzută, care obişnuiesc să consume organe de porc prelucrate termic insuficient, sau conjunctivă oculara, la persoanele care se scălda în apele de suprafaţă contaminate.

GENERALITĂŢI

Leptospiroza este o zoonoză produsă de membri ai genului Leptospira. Leptospirele patogene sunt identice din punct de vedere morfologic, sunt bacterii Gram- negative subţiri, helicoidale, mobile, cu una sau ambele extremităţi îndoite „în cârlig”.

În ţările dezvoltate, membrii genului produc pierderi economice majore industriei de creștere intensivă a bovinelor și porcinelor prin efectul lor asupra performanţelor reproductive, constituind de asemenea un important factor de risc profesional pentru cei care muncesc în aceste industrii. În ţările în curs de dezvoltare, în care condiţiile de viaţa și muncă precare favorizează transmiterea de la animal la om, leptospirele sunt germeni patogeni umani importanţi.

Leptospirele persistă în rinichii și tractul genital al animalelor purtatoare și sunt excretate în urina și secreţiile genitale. Supravieţuirea în afara gazdei este favorizată de condiţii de umiditate și căldură. Transmiterea se realizează prin contactul direct sau indirect cu animalul purtător.

Intreruperea transmiterii de la animal la om este factorul esenţial în controlul leptospirozei umane.

ISTORIC

Adolf Weil (1886) este, de obicei, creditat cu primele descrieri ale leptospirozei clinice, afecţiunea fiind adesea denumită boala Weil. Cu toate acestea, într-o cuprinzătoare trecere în revistă a literaturii, Faine (1994) documentează descrieri mult mai vechi. Acestea includ descrierea de către Willman, în 1803, a ceea ce era probabil leptospiroza, în cursul Misiunii Medicale Britanice pe lângă armata Marelui Vizir în Siria; un puseu de “febră galbenă” al trupelor lui Napoleon la Heliopolis, în 1800, în cursul asediului orașului Cairo și descrierea unei afecţiuni similare în Egipt, în 1851.