Tularemia

CAPITOLUL 1. DATE BIBLIOGRAFICE PRIVIND DIAGNOSTICUL, PROFILAXIA ȘI COMBATEREA ÎN INFECȚII PRODUSE DE FRANCISELLA TULARENSIS

1.1 Definiție, răspândire, importanță

Tularemia este o boală infecțioasă din grupul zooantroponozelor produsă de Francisella tularensis, caracterizată printr-un accentuat polimorfism la animale și om.

Agentul cauzal al tularemiei, Francisella tularensis se atîrna la familia Brucellaceae. A fost stabilita existenta antigenilor comuni cu brucele, fapt ce trebuie de avut în vedere la identificarea serologica a tularemiei si brucelozei

Agentul cauzal ] are forma de coci, este imobil, spori nu formeaza, dispune de capsula; este gram negativ, aerob

Fig.1.1 Infectarea macrofagelui cu Francisella tularensis

https://www.flickr.com/photos/niaid/sets/72157627714255911/

Este o bacterie imobilă, nesporulată, necapsulată, se colorează Gram negativ, iar pentru frotiurile din organe se recomandă colorația Giemsa sau imunofluorescența directă sau indirectă. Se dezoltă pe medii speciale, și anume, se folosesc medii cu ou (mediul McCoy), cu cisteină (mediul Francis) sau mediul de digestie peptică (mediul Condrea).

Francisella tularensis este un germen strict aerob, dezvoltându-se pe medii de cultură în 2-3 zile, la temperatura optimă de 37°C. Pe mediile solide formează colonii mijlocii ca mărime de aproximativ 4 mm, rotunde, transparente, fiind descrise mai multe tipuri culturale. Se cultivă și pe oul embrionat de găină, în urma inoculării pe membrana corio-alantoidiană și sacul vitelin. Embrionii inoculați mor după 1 – 5 zile de la inoculare.

Francisella tularensis este catalazo – pozitivă și produce hidrogen sulfurat (H2S) pe mediile cu cisteină.

Rezistența germenului față de acțiunea căldurii, luminii solare și a substanțelor antiseptice este slabă. Are o rezistență crescută la uscare și temperaturi joase, supraviețuind mult timp în organismul numeroaselor specii de mamifere, păsări și artropode. Rezistă până la 3 luni pe furajele uscate și alte obiecte; în sol, până la 2,5 luni, iar în apa râurilor și izvoarelor, până la 7 luni. În pieile animalelor bolnave și moarte, rezistă până la 45 de zile, în cadavrele de rozătoare mumifiate, în carnea congelată, până la 3 luni, în apă și lapte congelat peste 14 săptămâni.

Substanțele dezinfectante și antiseptice acționează nociv asupra Francisella tularensis, cum ar fi: alcoolul etilic 40%, fenolul 4, clorul.

Dintre antibiotice, menționăm că streptomicina este un bacteriostatic și un bactericid remarcabil. S-au mai utilizat tetraciclina, oleandomicina, cloramfenicolul și chiar combinația de teramicină cu streptomicină dând rezultate pozitive.

S-au semnalat epidemii sau cazuri sporadice și s-a izolat agentul etiologic, în America de Nord, Canada, Japonia și apoi în Europa Centrală, unde se pare că a fost introdusă în 1931 prin importul de blănuri și piei din America.

În România, boala a fost diagnosticată la om pentru prima dată, în nordul Moldovei, apoi în Ardeal. La animale boala nu a fost diagnosticată.

Importanța economică a bolii nu este mare, însă la oi poate provoca o mortalitate ridicată. Boala prezintă importanță sanitară, întrucât se transmite ușor la oameni prin manipularea animalelor bolnave, cadavrelor și în special, a pieilor în timpul jupuirii.

Din cauza transmiterii ușoare prin aerosoli și capacitatea de a provoca infecții respiratorii severe la om, Francisella tularensis este inclusă în lista microorganismelor ce pot fi folosite în acțiuni de bioterorism, fiind incluse în categoria A de risc.

1.2 Caractere epidemiologice

Sensibilitatea cea mai mare față de Francisella tularensis o au rozătoarele (șoarecii, șobolanii, popândăii, hârciogii, iepurii, veverițele etc.), urmată apoi de rumegătoare (oile, caprele, taurinele, caprele sălbatice, antilopele etc.), omnivorele (porcii, mistreții, urșii), solipedele (caii, măgarii), carnivorele (lupii, vulpile, dihorii, pisicile, câinii etc.), insectivorele (cârtițele, aricii etc.); păsările (galinacee, palmipede, porumbei, vrăbii, ciori, prepelițe, bufnițe etc.); se pot infecta și unele animale cu sânge rece (lipitorile).

Dintre animalele dometice, cele mai sensibile sunt oile, urmează porcii, taurinele, caii, câinii, pisicile și păsările.