Amigdalită Cronică

CAPITOLUL I

NOTIUNI TEORETICE

1.1. DEFINITIE

Amigdalita cronica este o infectie cronica, permanenta si recidivanta a amigdalelor, favorizata de o serie de circumstante locale si generale, constitutionale si de mediu.

1.2. CLASIFICARE

I. Amigdalita cronica hipertrofica - traduce reactia hiperplazica a tesutului limfoid.

Amigdalele marite de volum, roz-pal si de consistenta moale, in lipsa unei infectii cronicizate au tendinta sa-si modifice spontan volumul dupa pubertate, prin evolutia naturala a tesutului limfoid.

Hipertrofia caracteristica varstei tinere, interesand in exclusivitate tesutul limfoid, este o hipertrofie inflamatorie moale. Amigdalele marite de volum sunt patologice numai prin dimensiunile lor, iar simptomatologia pe care o determina este de ordin strict mecanic.

La adult hipertrofia amigdaliana este ferma sau dura, prin proliferarea tesutului conjuctiv sau intraamigdalian.

Ca forma amigdalele pot aparea pediculate, exteriorizate din loja, alteori sunt ascunse intre pilieri si acoperite partial de repliul supraamigdalian si triunghiular sau amigdale protejate, dezvoltate mai mult in partea inferioara a lojei, par cazute spre hipofaringe si baza limbii.

II. Amigdalita cronica criptica - este inflamatia amigdalelor palatine caracteristica prin hiperplazia tuturor elementelor constitutive ale acestor formatiuni limfoadenoide in grade diferite si prin prezenta unor mase cazeoase in interiorul criptelor, care se elimina dupa un oarecare timp, pentru ca apoi sa se refaca.

Dopurile cazeoase au o culoare galben-sofran pastoase si fetide, in medie cu diametrul de 2 mm si sunt constituite din celule descuamate, leucocite dezintegrate, produse ale distructiei celulare (acizi grasi, colesterina), portiuni alimentare, germeni saprofiti ai cavitatii bucale.

Retentia cazeumului in cripte, realizeaza chisturile amigdaliene de retentie si uneori, prin concretarea lui, poate da nastere calculilor amigdalienei care intretin infectia.

Leziunile epiteliului amigdalian si modificarile tesutului limfoid favorizeaza treptat hiperplazia preponderent conjuctiva si scleroza progresiva a amigdalelor, care isi micsoreaza volumul.

III. Amigdalita cronica infectanta

Criptele amigdaliene constituie factorul principal de infectie cronica, gazduind numeroase specii bacteriene aerobe si anaerobe, care in cadrul unui puseu congestiv pot deveni patogene, dand in angina pultacee.

Daca bolnavul afirma ca in antecedente a prezentat angine repetate cu sau fara abcese periamigdaliene, diagnosticul de amigdalita cronica infectata nu mai are nevoie de alte semne obiective.

In cadrul amigdalitei cronice infectate intalnim:

- atrofia scleroasa a amigdalelor constituita dupa inflamatii repetate cu criptele stramtate, strangulate si deformate, fara dopuri cremoase cu secretii prin bogatia bacteriilor pe care le contin;

- pilierii anteriori permanent congestionati;

- un ganglion subangulo-maxilar noduros, persistent, daca se mareste de volum si devine sensibil cu ocazia unui puseu dureros al faringelui, i se mareste valoarea diagnosticata;

- prezenta secretiilor puriforme din criptele amigdaliene.