Anatomie

INTRODUCERE

Termenul “Anatomie” vine de la grecescul anatemnein, care înseamnă a tăia, a diseca.

Anatomia omului este știința care studiază forma și structura organismului uman, al organelor și al sistemelor sale, și cercetează legile care reglează dezvoltarea acestuia, în strânsă corelație cu funcțiunile sale și cu mediul ambiant.

În acest sens, organismul uman se consideră nu ca o alăturare mecanică de organe și sisteme, ci ca un tot unitar și armonios, în strânsă relație cu mediul său biologico-social.

Anatomia este cea mai veche dintre științele medicale, începând cu observarea structurii corpului animalelor și a omului din cele mai vechi timpuri. Conținutul ei a evoluat în decursul vremii, din timpurile străvechi până în zilele noastre.

Vechea Anatomie se limita la descrierea organelor, făcea inventarul, cerceta, observa forma, structura, fără relația sa cu funcțiunile, fără să descifreze legile evoluției. Anatomia moderna, după acumularea faptelor, a datelor trece la generalizări, la sistematizări, la descrierea legilor care le guvernează organizarea și funcționarea.

Organismul uman nu este o simplă sumă mecanică de organe. El este un complex unitar, omogen, atât în interiorul său, cât și în relațiile cu mediul ambiant.

Anatomia este o știință biologică. Trebuie înțeleasă ca un studiu al omului viu.

1. CELULA ȘI TIPURI DE ȚESUTURI

Celula este unitatea morfologica și funcțională a vieții, unitate elementară a lumii vii, produs al evoluției, cu o structură complexă, aflată într-o relație de autonomie și echilibru dinamic cu mediu înconjurător.

Principalele proprietăți ale celulei sunt:

• creșterea;

• dezvoltarea;

• autoreproducerea.

În funcție de forma lor, celulele se clasifică astfel:

• celule sferice (ovocitul);

• celule discoidale (hematia);

• celule cilindrice (celula intestinală);

• celule cubice (celulele epidermei);

• celule stelate (neuronul);

• celule flagelate (spermatozoidul);

• celule pavimentoase;

• celula Purchinje.

Din punct de vedere al dimensiunilor celulare, care sunt variate, întâlnim:

- celule mici (3-4pm) – de exemplu: neuroni din scoarța cerebrală (4-5pm), limfocitele;

- celule medii (20-30pm) – de exemplu: majoritatea celulelor din organism;

- celulele mari (30pm) – de exemplu: ovocitele umane.

Celula este alcatuită din:

- membrana celulară;

- citoplasmă;

- nucleu.

Membrana celulară

Este o structură indispensabilă vieții, care delimitează celula, conferindu-i individualitatea.

Mediază și controlează interacțiunea celulei cu toate compartimentele mediului sau moleculele altei celule.

Principalele componente ale membranei biologice sunt:

- proteinele

- lipidele

- Resturile glucidice sunt atașate proteinelor sau lipidelor.

Funcțiile membranei celulare sunt:

- permeabilitatea selectivă – realizată prin canale și pompe care reglează trecerea ionilor și moleculelor;

- elasticitatea;

- comunicarea – realizată prin receptori care recunosc informația externă și declanșează mecanismele de răspuns celular.

Membrana celulară este descrisă la microscopul electronic după modelul dinamic de mozaic fluid. Baza moleculară a proprietăților membranei poate fi prezentată schematic astfel:

- Difuză în faza lipidică;

- Canalele glicoproteice;

- Permeaze și transporturi specifice;

- Ionofori;

- Receptori;

- Endocitoză;

- Energia pentru transportul activ;

- Cuplarea macromoleculei membranei și mediatori intracelulari.

Este implicată în fenomenele de permeabilitate și transport, adezivitate și recunoaștere celulară, integrarea celulelor în țesuturi, în evoluția unor fenomene ca vindecarea rănilor, inflamația, proliferarea, maligna.

Membrana celulară separă un mediu extern de unul intern, cu caracteristici fizico-chimice diferite, fiind o barieră înalt specializată, o cale de comunicare controlată între cele două compartimente, în ambele sensuri, prin transport de substanțe și transfer de informație.

Pe de altă parte, majoritatea proceselor celulare fundamentale implică într-o anumită măsură membrana, de exemplu replicarea ADN – biosinteza proteinelor.

Citoplasma

Citoplasma - reprezintă conținutul celulei cuprins între membrană și nucleu, cu care constituie unitatea morfofuncțională.

Componenta citoplasmei este prezentata schematic astfel:

- matricea citoplasmatică (substanța fundamentală a citoplasmei–citosolul)

- organitele citoplasmatice:

 cu membrana: reticulul endoplasmatic, complexul Golgi, mitocondri, lizozomi, peroxizomi, vezicule de transport;

 fără membrană: ribozomi, cili, incluziuni de glicogen, lipide sau pigmenți.

- diferențieri citoplasmatice;

- incluziuni citoplasmatice .