Asocieri de tehnici și mijloace ale kinetoterapiei în vederea creșterii interesului pentru activitățile motrice la vârstnici

“Batranetea nu este chiar asa de rea cand iei in considerare si alternativele”

Maurice Chevalier

Despre batranete

Batranetea este vazuta de cele mai multe persoane ca fiind doar o colectionara de boli si suferinte. Ea aduna si astfel de lucruri, dar nu se rezuma doar la ele. Pentru unii batranetea sta intr-o vesnica nemultumire - ca nu sunt tratati cum trebuie, ca familia nu le acorda suficient timp, etc, dar pentru altii batranetea inseamna liniste, retragere in ei insisi, o preocupare mai intensa pentru "a fi” si nu pentru "a face”.

Cand vorbim de batranete trebuie luata in discutie rezistenta redusa a organismului: inima incepe sa bata cu o forta tot mai slaba, plamanii se fibrozeaza, puterea de gandire scade, etc, dar se pierde din vedere ca batranetea este si o stare de spirit. Sunt batrani care desi sunt ajutati sa mearga, dau dovada de mai multa viata decat multi tineri, caci ei traiesc altfel timpul, dau importanta fiecarei clipe, spre deosebire de tanarul caruia i se pare ca viata este fara de sfarsit.

Perioada batranetii, se caracterizeaza printr-o acumulare de oboseala si uzura interna ce modifica functionalitatea psihica scazandu-i productivitatea.

Iesirea din campul muncii, ca si plecarea copiilor din casa parinteasca, creeaza modificari complexe in campul preocuparilor, intereselor, a stilului de viata.

Bolile de degenerescenta fac din aceasta perioada fragila o etapa de instrainare si aceasta cu atat mai mult cu cat se traieste sentimentul inutilitatii sociale si a „abandonului”. Modificarilor fiziologice si psihologice, specifice senectutii li se asociaza trairile legate de pensionare ce produc o stare emotionala care este compatibila cu un comportament echilibrat.

Pensionarea, retragerea din activitatea profesionala este un moment de rascruce in existenta varstnicului, prima situatie de criza, o schimbare greu suportata, un stres caruia i se adapteaza cu dificultate si care isi poate pune amprenta in multe cazuri asupra starii sale de sanatate.

Nevoia de activitate fizica la batrani

Impreuna, sedentarismul (lipsa efortului fizic) si dieta incorecta, reprezinta a doua cauza care sta la baza deceselor, fumatul fiind prima cauza. Si totusi oamenii zilelor noastre devin din ce in ce mai rezistenti la sfaturile de a presta activitati fizice cu regularitate. Astfel incat, chiar in SUA - unde gradul de sensibilizare si educatie pentru miscare este printre cele mai ridicate din lume - peste 2/3 dintre varstnici nu presteaza cu regularitate activitati fizice.

Cresterea evidenta a sperantei de viata este o realitate a ultimei jumatati de secol si poate fi considerata ca reprezinta un succes al dezvoltarii societatii umane. Dar a trai (a fi in viata) pur si simplu, un numar cat mai mare de ani, nu trebuie sa reprezinte singurul scop al individului si al societatii; se vorbeste din ce in ce mai frecvent si mai insistent despre asa-numita calitate superioara a vietii. Ca atare, fiecare individ, fara exceptie, trebuie sensibilizat la acest concept si stimulat sa faca tot ce este necesar pentru a accede la el, iar in cazul celor de peste 65 – 70 de ani macar pentru a accede la asa-numita „viata activa”. Prin „viata activa” se intelege situatia in care persoana varstnica nu prezinta o infirmitate majora sau o dizabilitate, si este independenta (adica nu are nevoie de ajutorul altora) din perspectiva activitatilor indispensabile de zi cu zi, deci se poate imbraca, deplasa, alimenta si spala singura.