Boli cu transmitere hidrică

INFLUENTA APEI ASUPRA STARII DE SANATATE A POPULATIEI

PATOLOGIA HIDRICA INFECTIOASA:

- BOLI VIRALE

- BOLI BACTERIENE

- BOLI PARAZITARE

Epidemiologie

Principala cale de transmitere este cea prin ingestie (directa, sau a alimentelor contaminate prin apa), dar este posibila infectarea si prin spalare si îmbaiere (leptospiroza, schistostomiaza, tularemie) si prin inhalare (aerosoli cu Legionella).

• Daca anumite boli sunt specifice zonelor tropicale, iar altele au fost cvasieradicate în România, multe au înca o frecventa ridicata în tara noastra.

• La nivel mondial, boala diareica este a doua cauza de deces dupa bolile cardiovasculare, iar studii în tari dezvoltate arata ca incidenta bolilor diareice este puternic subestimata, mai frecvente la vârstnici decât la copii, iar efectele socio-economice importante.

INDICATORI SANITARI AI SURSELOR DE APA

Apa potabilă nu trebuie să conţină organisme animale, vegetale şi particule vizibile cu ochiul liber.

• În apa potabilă nu se admite să existe nici un organism dăunător sănătăţii,

(ouă, larvele de paraziţi), alte organisme biologice indicatoare de impurificare, organisme care prin înmulţire în masă modifică proprietăţile organoleptice sau chimice ale apei şi care pot produce degradări ale instalaţiilor.

• Analizele biologice complete de laborator servesc, în mod eficient, la aprecierea poluării apei - evidenţierea relaţiilor ce există între apă şi organismele acvatice;

– unele pot să se dezvolte numai în ape practic curate

– altele, necesită ca substrat nutritiv substanţe organice.

• Oxigenul - unele microorganisme necesită cantităţi mari, altele trăiesc în mediu anaerob.

• Adaptarea diferitelor organisme la anumite condiţii ecologice permite utilizarea lor ca indicatori sanitari ai surselor de apă

Indicii bacteriologici ai apei

• Indicele microbian = numărul de colonii microbiene crescute pe agar după

însămânţarea unui centimetru cub de apă ( 24 ore la 37°C).

– caracterizează însămânţarea bacteriană generală a apei: in apa curată din

fântânile arteziene < 10-30 microorganisme în 1 ml, în apa relativ curată a

bazinelor deschise ~ 1000 - 1500 în 1 ml, în fântânile obişnuite - 300 - 400.

• Indicele coli (bacteriilor)

– 0/100 ml apă pentru apele care se dezinfectează - toţi germenii patogeni din apă au fost distruşi.

– apele care nu se dezinfectează limita acceptată este sub 3/100 ml apă, limita la care nu au apărut niciodată epidemii.

Principiul relaţiei indirecte între numărul populaţiei care se alimentează cu apă şi numărul germenilor indicatori acceptaţi în apă,

1. Instalaţii centrale cu dezinfecţie: nr. coliformi - 0/100 ml apă; nr. coliformi fecali

- 0/100 ml apă; nr. enterococi - 0/100 ml apă.

2. Instalaţii centrale fără dezinfecţie numărul total coliformi - 3/100 ml apă;

nr.coliformi fecali - 0/100 ml apă; nr. enterococi - 0/100 ml apă.

3. Instalaţii locale, fântâni, izvoare: numărul total coliformi - 10/100 ml apă; nr. coliformi fecali - 2/100 ml apă; nr. enterococi - 2/100 ml apă.

Pentru aparitia unei boli hidrice sunt necesare conditii:

- existenta unui eliminator de germeni (bolnav sau purtator);

- viabilitatea in apa a germenilor patogeni;

- un timp suficient pentru producerea bolii

- existenta unei populatii receptive.

Forme principale de manifestare a bolilor infecţioase:

– epidemia,

– endemia,

– forma sporadică.

Epidemiile hidrice

• Reprezinta forma cea mai grava prin numarul mare de persoane si extinderea facila. Ele trebuie diferentiate de alte tipuri de epidemii pentru care se instituie masuri de prevenire si combatere specifice, (epidemiile alimentare, de

contact etc..)

• Ignorarea lor poate duce la un dezastru prin numarul mare de cazuri si dificultatile de tratament si profilaxie.

• Epidemii hidrice au caracteristici principale si secundare.

Caractere principale

Definitorii in orice epidemie hidrica:

• Apar brusc, un numar mare de cazuri, caracter cunoscut sub denumirea de caracter cronologic.

• Predomina in jurul unei surse de apa care a favorizat epidemia (izvor, fantana, conducta) caracter cunoscut sub denumirea de topografic , bine evidentiat pe o harta.