Bolile aparatului digestiv

MOTIVAŢIE

Am ales această temă deoarece afecţiunea aparatului digestiv reprezintă o afecţiune care se regăseşte la un număr crescut de pacienţi (începând chiar de la copii).

Stresul zilnic, alimentaţia necorespunzătoare, consumul băuturilor alcoolice, reprezintă unele din cauzele apariţiei bolilor gastro - intestinale.

Ca asistent de farmacie trebuie să cunosc toate medicamentele folosite în bolile gastro - intestinale.

Aceste medicamente se administrează cu prescripţie medicală, tratamentul se face sub supraveghere medicală.

PLANUL LUCRĂRII

I. Generalităţi – Aparatul digestiv

II. Bolile aparatului digestiv

III. Medicaţie antiulceroasă

IV. Concluzii

V. Bibliografie

I. GENERALITĂŢI – APARATUL DIGESTIV

Aparatul digestiv este un ansamblu de organe care au un rol de a primi alimente şi a le supune unui complicat proces de transformări, care poartă numele de digestie. Rezultatul final al digestiei este trecerea în sânge, prin absorbţie, a părţilor nutritive din alimente şi evacuarea prin scaun a reziduurilor neasimilabile.

Aparatul digestiv este constituit din tubul digestiv şi glandele anexe, sau glandele digestive.

Tubul digestiv începe în gură şi are până la anus unde se termină, o lungime de 11 metri. Alimentele introduse în gură sunt sfărâmate cu ajutorul dinţilor şi amestecate cu secreţia glandelor salivare, anexate cavităţii bucale. Bolul alimentar format este înghiţit cu ajutorul limbii şi trecut prin faringe şi peste puntea care se lasă deasupra laringelui, epiglota, prin esofag, într-o cavitate mai largă – stomacul.

După transformările suferite în stomac (digestia gastrică), alimentele intră în duoden, prima porţiune a intestinului subţire, unde întâlnesc sucul pancreatic şi bila secretată de ficat. Aici alimentele intră într-o nouă fază digestivă şi sunt trecute încet, încet în intestinul subţire, unde digestia este completată şi finisată şi unde începe absorbţia părţilor nutritive din alimentele introduse.

Din intestinul subţire, alimentele trec în intestinul gros, unde suferă ultimele transformări; se mai absorb ultimele părţi nutritive şi începe formarea bolului fecaloid, care este propulsat în ultima porţiune a intestinului gros – rectul – unde este eliminat prin anus, odată sau de două ori într-un interval de 24 de ore.

STOMACUL

Stomacul este un organ cavitar musculo – glandular, de formă variabilă, în raport cu conţinutul sau tonicitatea musculaturii sau poziţia individului.

În general are forma unei pere cu vârful puţin îndoit. Începe din punctul numit cordial şi se sfârşeşte la pilor– intrarea în duoden. Orificiul superior –cardia– are numeroase pliuri ale mucoasei, care permit dilatarea la trecerea bolului alimentar. Orificiul duodenal – pilorul – este prevăzut cu un sfincter format din fibre musculare netede şi o valvulă care se deschide intermitent pentru a permite trecerea alimentelor în duoden.

Stomacul este sacul în care se adună alimentele trecute prin faza de digestie de la nivelul gurii în care, sub influenţa sucului gastric suferă modificări al căror rezultat este chimul gastric. Stomacul mai este şi un protector al intestinului. Când alimentele sunt prea iritante, pilorul se închide şi urmează evacuarea lor înapoi pe gură, prin vărsături.

Stomacul se împarte în mai multe segmente care, de sus în jos, sunt următoarele: marea tuberozitate, adaptată cupolei diafragmului, corpul stomacului – care este un segment cilindric în continuarea marei tuberozităţi şi mica tuberozitate. Aceasta din urmă este formată din vestibul şi canalul piloric, numit şi antrul piloric, situat orizontal şi care se termină cu orificiul piloric.

STRUCTURA STOMACULUI

Stomacul este format din trei straturi:

1. o tunică mucoasă formată din celule cilindrice (care secretă mucusul gastric alcalin) şi numeroase glande care secretă pepsina. Acidul clorhidric nu este elaborat ca atare de stomac; el rezultă din reacţia acidului carbonic din sânge cu clorurile.

2. o tunică musculară, constituită din fibre longitudinale, oblice şi circulare, care constituie un perete foarte puternic şi extensibil; se poate dilata până la 15-20 l şi se poate retracta, reducând dimensiunile stomacului până la un tub strâmt.

3. al treilea strat al stomacului este format din peritoneu, o tunică netedă şi alunecoasă care îl izolează de celelalte organe din abdomen şi uşurează mişcările de extensie şi retracţie.

Mucoasa gastrică

Este formată dintr-un epiteliu cilindric, unistratificat, şi are numeroase orificii prin care se deschid glandele gastrice. Glandele cardiale şi pilorice secretă mucus, iar cele ale fundului şi corpului gastric au în structura lor celule care secretă acid clorhidric şi celulele accesorii care secretă mucus.

Mucusul gastric

Are rol de a proteja mucoasa gastrică de diverse acţiuni nocive, în special de autodigestie, sub acţiunea pepsinei şi a acidului clorhidric. Mucusul gastric inhibă activitatea pepsinogenului în pepsină şi împiedică retrodifuziunea moleculelor de pepsină din lumen către epiteliu.

Sucul gastric

Este un lichid incolor, limpede sau uşor opalescent, în funcţie de conţinutul său în mucus şi acid clorhidric (pH = 1,5-2,5). Cantitatea de suc gastric secretată în condiţii normale timp de 24 ore este de aproximativ 1-1,5 l la un om adult.

Sucul gastric este constituit din:

- 99% - apă;

- 1% - substanţe organice (enzime, mucus);

- substanţe anorganice - acid clorhidric (HCl)