Bolile Stomacului

Noțiuni sumare de anatomie și fiziologie

Din esofag, alimentele, prin deschiderea reflexă a cardiei, își continuă drumul în stomac. Stomacul este segmentul cel mai larg al tubului digestiv. Astfel, dacă în lungime ajunge până la 25 cm, în lărgime poate să depășească 12 cm având prin aceasta o capacitate de până la 2 ½ litri. Este plasat în partea superioară stângă a cavității abdominale, imediat sub cupola diafragmatică. Este menținut în această poziție din cauza continuității în susu cu esofagul, iar în jos cu intestinul subțire și din cauza, printre altele, a ligamentelor peritoneale vecine. Stomacul, atunci când este plin, are forma unui cimpoi. Prezintă o porțiune verticală și una orizontală. Porțiunea verticală este la rândul ei formată din fundul stomacului și corpul stomacului, iar porțiunea orizontală din antrul piloric și canalul piloric. Stomacul prezintă o față anterioară (spre peretele anterior al abdomenului), o față posterioară (spre peretele posterior), o margine dreaptă sau mica curbură (concavă), o margine stângă sau marea curbură (convexă), un orificiu superior (cardia) prin care face legătura cu duodenul.

Structural, pereții stomacului sunt formați dinăuntru în afară dintr-o tunică mucoasă, o tunică submucoasă, o tunică musculoasă (formată din trei straturi de fibre musculare) și o tunică seroasă. Mucoasa gastrică care acoperă stomacul pe întreaga suprafață internă este constituită, printre altele, și dintr-un mare număr de glande. Aceste glande putem spune că sunt înzestrate cu o puternică activitate secretorie, dacă ținem seama că un adult sănătos secretă în 24 ore până la 1 ½ l suc gastric. Pe lângă mucus și acid clorhidric, sucul gastric conține pepsină, fermentul cel mai important al digestiei gastrice. În cursul examenului de titrare a sucului gastric, ce se recoltează prin tubajele gastrice, se controlează nu pepsina, ci secreția de acid clorhidric, ceea ce ne va permite să ne dăm seama dacă este vorba de o hiperaciditate, normaciditate, hipoaciditate sua anaciditate gastricp. Semnificația tulburărilor survenite în secreția de acid clorhidric o vom vedea odată cu bolile de care ne vom ocupa în continuare.

Cauzele care duc la producerea și răspândirea bolilor digestive și ce

trebuie să facem pentru prevenirea și combaterea lor

Este, fără îndoială, ușor de înțeles, că problema cea mai importantă, care se pune în cazul unei boli și care ne interesează deopotrivă atât pe medic cât și pe bolnav, este diagnosticul și cauza bolii respective.

Dar, din neferice, de foarte multe ori, acest lucru nu este deloc ușor de aflat. Identificarea cauzei unei boli și stabilirea diagnosticului bolii respective nu este, ca să zicem așa, numai opera medicului. Într-o măsură foarte importantă, contribuie și trebuie să contribuie la aceasta însuși bolnavul. În mod practic, de cele mai multe ori, dacă medicul se gândește încă din primul moment la o boală sau alta, aceasta o face în urma datelor pe care i le furnizează bolnavul despre suferința pe care o acuză. Când a început boala, cum a început, de ce semne s-a însoțit și care este cauza presupusă a fi determinată sau favorizantă, sunt tot atâtea informații prețioase, pe care le comunică bolnavul și de care medicul nu se poate lipsi, în niciun caz. Aportul bolnavului la stabilirea diagnosticului, așa cum vom vedea mai departe, nu se oprește aici. Aceasta din cauză, printre altele, că cele mai multe boli, înainte de ale putea eticheta, ne obligă la metode variate și complexe de exploatare. Or, aceasta presupune, de asemenea, bunăvoința și înțelegerea care sunt de așteptat din partea bolnavului. Aceasta, cu atât mai mult cu cât în cazul bolilor digestive la care ne referim, medicul este obligat să apeleze, pe lângă clasicul examen obiectiv al bolnavului, și la o serie de investigații mai laborioase, care nu se pot executa fără colaborarea cu bolnavul. Așa de exemplu, un cancer de rect poate scăpa diagnosticului și poate duce pe bolnav la moarte, dacă, din jenă sau din alte motive, acesta refuză să i se facă un tușeu rectal indicat sau o rectoscopie. Dar precizarea diagnosticului diferitelor boli digestive reclamă o gamă foarte variată de investigații, la care bolnavul trebuie să se supună cu încredere. Odată cu un chimism gastric, cu un tubaj duodenal sau odata cu diferite examene coprologice (bacteriologice, parazitologice, de digestie, pentru hemoragii oculte etc.), cu care suntem mai mult sau mai puțin obișnuiți, nu putem să renunțăm astăzi când bedeficiem de pe urma unor metode noi și moderne de exploatare, la aportul important pe care acestea îl pot aduce la stabilirea diagnosticului bolilor digestive. În legătură cu examenele radiologice gastro-intestinale, de pildă (pe care înșiși bolnavii, uneori, le solicită), trebuie să spunem că dacă este o greșeală să se abuzeze de acestea, o greșeală nu mai puțin regretabilă se face și atunci când, ignorându-se un asemenea examen, ne poate scăpa însuși diagnosticul bolii. Examenele radiologice cele mai atente nu reușesc însă să pună în evidență întotdeauna cauza bolii pe care o urmărim. De aceea, în asemenea situații, se apelează la unele metode mai complexe de exploatare. Astfel diagnosticul unor gastrite, ulcere sau cancere de stomac nu poate fi făcut fără o gastroscopie (fibroscopie) și chiar biopsie. Alteori un cancer rectosigmoidian, ce poate scăpa la un examen radiologic, va fi pus în evidență la o rectoscopie. În cazul unor afecțiuni hepatice sau pancreatice, putem fi de asemenea obligați să apelăm la unele metode noi de investigație. De multe ori, un chist hidatic de ficat sau o tumoare hepatică nu pot fi diagnisticate decât printr-o scintigramă hepatică sau o laparoscopie, tot așa după cum stadiul în care se găsește o hepatită cronică, uneori, nu ni-l poate preciza decât o puncție-biopsie hepatică. Efectuarea tuturor acestor investigații, care se fac de obicei de medici cu experiență, nu prezintă riscuri pentru bolnavi. În schimb, acestea sunt de un real folos în precizarea unor diagnostice și în fixarea unor atitudini terapeutice corespunzătoare. Înțelegerea și colaborarea din partea bolnavului, care este solicitat în aceste ocazii, își găsește astfel justificare.

Subliniem acest lucru, pentru a îndepărta rezerva neîntemeiată pe care o parte din bolnavi o arată cel puțin pentru unele din aceste investigații.

Colaborarea dintre medic și bolnav trebuie să continue și în etapele următoare diagnosticului.

După cum se știe, pe baza diagnosticului stabilit, medicul prescrie un tratament igienico-dietetic și un tratament medicamentos sau chirurgical.

Bolnavul, mai ales cu o boală digestivă, trebuie să urmeze întrutotul sfatul medicului și să se supună indicațiilor acestuia, atât în ce privește regimul de viață sau regimul alimentar, cât și în ce privește administrarea medicamentelor prescrise.

Prin nerespectarea unor asemenea măsuri bolnavul se înșeală de fapt pe el însuși, punându-și și mai mult sănătatea și uneori chiar viața în pericol.

După cum se știe, și abuzul care se face astăzi pe seama unor medicamente ca antibioticele, antireumaticele, purgativele etc. poate să cauzeze diferite afecțiuni digestive grave.

Cum de fapt ne referim la boli ale aparatului digestiv, un rol din cele mai importante în prevenirea ca și în tratamentul bolilor din această categorie, va reveni unui reegim alimentar corespunzător.

Atât în boli ca acelea la care ne-am referit în prima parte (de genul gastritelor, ulcerelor, enterocolitelor etc.), cât și în acelea de care ne-am ocupat în parte a doua (bolile infecțioase), locul unui regim igienico – dietetic în tratamentul lor de ansamblu stă, am putea spune, pe primul plan. În foarte multe cazuri regimul alimetar, condus cu pricepere și respectat întrutotul, poate readuce celui bolnav sănătatea. Trebuie să adăugăm aici că, așa cum este de așteptat, cauza diferitelor boli digestive stă îndeosebi într-un regim dezechilibrat, în care se abuzează de băuturi, de tutun, de condimente de tot felul, de sosuri, de prăjeli sau grăsimi. Dar o parte însemnată din bolile digestive sunt determinate nu numai de natura meselor resprective. Unele boli, în special cele de origine infecțioasă (microbiene sau parazitare), își găsesc de cele mai multe ori cauza în modul neigienic și necorespunzător în care diferite alimente sunt păstrate, conservate, transportate sau pregătite.

În același timp mesele servite în grabă, formate din alimente prea fierbinți sau prea reci, pot de asemenea să constituie cauza unor afecțiuni ale tubului digestiv.

În sfârșit, tensiunea nervoasă, o dentiție incompletă, ca și viața sedentară, fac parte de asemenea dintre cauzele unor boli digestive.

Or, în prevenirea și combaterea tuturor bolilor digestive amintite va trebuie să ținem seama de toate împrejurările care, pe o cale sau alta, duc la răspândirea bolilor digestive de care ne-am ocupat.