Cancerul Gastric

Oamenii mănâncă din mai multe motive diferite: pentru că le este foame, pentru că se plictisesc, pentru că sunt stresaţi, sau pur si simplu pentru ca mancarea miroase si are un gust bun. Motivul biologice pentru a manca, cu toate acestea, este de a umple nutrienti si pentru a furniza energie pentru a susţine funcţiile corpului. Sarcina sistemului digestiv este de a descompune mancarea in elemente în care organismul poate folosi pentru a elimina ca deşeuri tot ce este reziduale. S-ar putea crede că o astfel de funcţie de bază ar fi bine înţeles, cu puţin stânga pentru a învăţa. De fapt, oamenii de stiinta descopera mereu lucruri noi despre modul în care sistemul digestiv îşi face treaba şi modul în care interacţionează cu alte aspecte ale corpului. Cercetările curente pot ajuta experţi să înţeleagă elementele de sănătate la fel de diverse ca modul în care afectează sistemul digestiv imunitate, precum şi pentru relaţia cu astfel de preocupări de sănătate importante ca boli de inima, diabet, si cancer.( Kara Rogers 2011)

Digestia este reglementată de o serie de hormoni importanți, care sunt secretați de ficat, pancreas şi tractului gastro-intestinal, precum şi din celulele de grasime. Acestor hormoni includ leptina, care controleaza senzatiile de foame care acţionează asupra celulelor din hipotalamus, în creier, gastrina, care solicită eliberarea de acid şi creşterea activităţii musculare la nivelul stomacului; glucagon, care stimuleaza eliberarea de glucoza din ficat in sange , şi insulină, care stimuleaza absorbtia glucozei din sânge în muşchii şi alte ţesuturi. (Kara Rogers, 2011)

Deglutiţia este un act reflex complex care presupune integritatea anatomo-funcţională a tunelului esofagian precum şi o bună coordonare neuro-musculară. Deglutiţia cuprinde trei etape: transferul bolului alimentar din cavitatea bucală în esofag, transportul bolului alimentar prin esofag şi evacuarea bolului alimentar în stomac.

Tractul gastrointestinal digeră şi apoi absoarbe substanţe nutritive, iar în final elimină rezidiile ce rezultă din procesul de digestie. Substanţele nutritive sunt constituite din :

- grăsimi sau lipide ;

- proteine;

- glucide;

- apă;

- vitamine;

- substanţe minerale.

Tractul gastrointestinal poate să digere, să solubilizeze, să transporte şi să resintetizeze 100g de grăsimi pe zi, activitate la care se adaugă digestia şi absorbţia a 200-300g glucide, 50-100g aminoacizi, 50-100g ioni şi 7-8 litri de apă.

Alimentele sunt constituite din substanţe nutritive şi nenutritive care trebuie separate în cursul trecerii lor prin tubul digestiv.

Prepararea lor pentru digestie începe cu:

• Masticaţia şi triturarea alimentelor

• Controlul eliberării ritmice, în porţii mici, a alimentelor fragmentate, malaxate impregnate cu acid gastric şi pepsină din stomac în duoden

• Secreţia de suc pancreatic, bilă, şi apoi trecerea în lumenul duodeno-jejunal pentru a începe digestia şi a face o mixtură izotonică de micro şi macromolecule care să poată fi digerate în continuare.

• Digestia terminală a peptidelor şi dizaharidelor de către enzimele ce se găsesc la marginea în perie a enterocitelor intestinului subţire.

• Absorbţia se face la nivelul intestinului subţire şi gros.

Intestinul subţire, prin pliurile sale complexe (valvulele conivente, vilii intestinali şi microvilii enterocitari) realizează o suprafaţă enormă de absorbţie de 250m2.

Mixtura de substanţe nutritive este expusă direct timp de 1,5-2 ore.

Stomacul are trei straturi de muşchi: un strat exterior longitudinal, un strat de mijloc circulară, şi un strat interior oblic. Căptuşeala interioară constă din patru straturi: seroase, musculara, submucoasa, şi mucoasa. Mucoasa este dens ambalată cu glandele gastrice, care conţin celule care produc enzime digestive, acid clorhidric, şi mucus. (Kara Rogers, 2011)

Digestia și absorbția glucidelor

Glucidele alimentare sunt formate în majoritate din amidon şi dizaharide. Amidonul este un polimer complex de glucoză care este degradat în monozaharid de către amilazele din glandele salivare şi din pancreas. În marginea în perie a enterocitelor mai există amilaze alte dextrinaze (alfa- dextrinază, sucrază, lactază, maltază şi de activităţi glucoamilazice) completează digestia amidonului. Oligozaharidele şi dizaharidele nu pot fi absorbite ca atare, aşadar absorbţia lor trebuie sã fie precedată de digestia până la stadiul de monozaharid : glocoza sau fructoza.

Monozaharidele constitutive: glucoza şi galactoza sunt absorbite împreună cu ionul de sodiu proces similar cu cel al absorbţiei aminoacizilor.

Digestia şi absorbţia proteinelor

Proteinele sunt digerate şi absorbite mai simplu ca grăsimile deoarece sunt solubile în apă. Hidroliza proteinelor în aminoacizi începe în stomac sub acţiunea pepsinei, dar este desăvârşită de tripsina, chemotripsina şi carboxipeptidaza pancreatică în intestinul subţire. Hidroliza proteinelor de către enzimele pancreatice produce aminoacizi liberi, dipeptide şi oligopeptide care trebuiesc degradate în final în aminoacizi la nivelul marginii în perie de pe suprafaţa enterocitelor. Există sisteme de transport distincte pentru aminoacizi, sisteme bazate pe caracterele chimice ale acestora. Aminoacizii sunt absorbiţi împreună cu ionii de sodiu şi acest fenomen se petrece aproape în întregime în jejun.