Complicații în Otita Medie Supurată Cronică

CAPITOLUL I

Introducere

Urechea reprezintă porţiunea periferică a analizatorului acustico-vestibular, organ cu funcţie capitală în viaţa de relaţie, mijloc de comunicare esenţial pentru funcţia de recepţionare a mesajelor sonore din mediul ambiant.

Procesele inflamatorii otice au fost şi sunt relativ frecvent întâlnite. Cunoscute încă din antichitate ele sunt menţionate în lucrările lui Galenius şi Hipocrate care afirmau că unele boli infecţioase pot determina inflamaţia urechii. Tot ei foloseau tatamentul topic cu picături auriculare obţinute din amestecul unor infuzii de plante cu ulei de migdale amare. De atunci şi până în prezent cunoştinţele medicale au evoluat foarte mult sub toate aspectele: etiopatogenic, anatomo-patologic, investigaţii paraclinice, terapeutice. Cu toate acestea, otitele sunt încă destul de frecvent întâlnite, mai ales în patologia O.R.L. la copil.

Cronicizarea unui proces supurativ otic poate pune probleme nu numai pentru diagnostic şi tratament, dar mai ales prin complicaţiile grave şi sechelele organice şi funcţionale pe care le poate determina. În timp, au survenit modificări în ceea ce priveşte manifestările clinice ale otitelor medii supurate cronice, care se explică prin introducerea antibioterapiei, prin modificarea virulenţei germenilor şi a sensibilităţii acestora la unele antibiotice. Descoperirile medicale din ultimele decenii au condus la reformularea unor teorii etiopatogenice, la apariţia de noi metode de investigare paraclinică şi tratament, tote acestea conducând la obţinerea de rezultate terapeutice mult mai bune, atât sub aspect curativ cât şi funcţional. Totuşi, au rămas destule necunoscute şi, nu de puţine ori, medicii se confruntă cu aspecte particulare, cu situaţii limită care depăşesc uneori resursele terapeutice.

Această lucrare îşi propune un studiu asupra otitelor medii supurate cronice dar mai ales asupra posibilităţilor terapeutice actuale şi asupra rezultatelor şi limitelor acestora.

CAPITOLUL II

Definiţie, clasificarea otitelor medii supurate cronice

II.1. Definiţie.

Otita medie supurată cronică se defineşte ca un proces inflamator cronic supurat localizat la nivelul casei timpanului. Cel mai frecvent, reprezintă o cronicizare a unui proces inflamator supurativ acut.

II.2. Clasificare.

Din punct de vedere clinic putem clasifica otita medie supurată cronică în două forme:

a. Forma benignă (otita medie supurată cronică simplă, otoreea tubară, mezotimpanita).

În acest caz, infecţia se transmite din rinofaringe prin trompa lui Eustache în casa timpanului. Se caracterizează prin otoree cronică mucoasă sau muco-purulentă, iar perforaţia membranei timpanice este localizată de obicei anteroinferior sau mezotimpanal, cu păstrarea bureletului lui Gerlach.

La nivelul casei timpanului leziunile sunt de obicei limitate la mucoasa acesteia.

b. Forma malignă(otita medie cronică supurată propriu-zisă, otoreea malignă, epitimpanita).

Această formă se poate însoţi sau nu de colesteatom. Se caracterizează prin otoree cronică purulentă sau filantă cu caracter fetid, iar perforaţia timpanului este localizată marginal, de obicei posteroinferior cu distrucţia bureletului lui Gerlach, sau situată la nivelul membranei Schrapnell, în dreptul aticii – caz în care se poate numi şi aticită.

La nivelul casei timpanului leziunile interesează nu numai mucoasa ci şi pereţii osoşi ai casei timpanului, lanţul osicular, celulele mastoidiene sub forma unui proces de osteită, însoţit uneori de polipi inflamatori la nivelul mucoasei căsuţei sau fungozităţi mastoidiene.

CAPITOLUL III

Anatomia şi fiziologia urechii medii

III.1. Anatomia urechii medii

Urechea este alcătuită din trei segmente:

a. Urechea externă – formată din: pavilionul auricular şi conductul auditiv extern;

b. Urechea medie – formată din: căsuţa timpanului, căreia îi sunt anexate trompa lui Eustache care o leagă de rinofaringe, şi sistemul pneumatic celular mastoidian;

c. Urechea internă – situată în stânca temporalului, într-o serie de cavităţi anfractuoase ce definesc labirintul.