Constatarea medico-legală și Expertiza medico-legală

Constatarea medico-legală şi expertiza medico-legală

1. Introducere

În perioada de după al doilea război mondial şi până în anul 2000, organizarea medico-legale a avut următoarele caracteristici, luate ca model de la ţările cu regimuri comuniste:

- expertizele medico-legale se desfăşurau, în mod exclusiv, ca activităţi oficiale, opiniile ştiinţifice ale unor experţi neoficiali fiind, practic, inexistente

- expertiza nu se desfăşura conform principiului contradictorialităţii în procesul civil şi cu atât mai puţin în procesul penal

- expertizele erau supuse, sub aspectul valorii lor, unor ierarhizări rigide, ceea ce anula independenţa şi autonomia expertului. Un regim similar prevedea şi instituţiile medico-legale.

Potrivit art.1 din legea nr.1 /2000 privind organizarea activităţii şi funcţionarea institutelor de medicină-legală cu modificarile aduse de legea nr.459/2001, OG 57/2001 ; legea nr.271/2004, expertizele, examinările, constatările, examenele de laborator şi alte lucrări medico-legale se efectuează asupra persoanelor în viaţă, cadavrelor, produselor biologice şi corpurilor delicte, în vederea stabilirii adevărului în cauzele privind infracţiunile contra vieţii, integrităţii corporale şi sănătăţii persoanelor ori în alte situaţii prevăzute de lege, precum şi efectuarea de expertize medico-legale psihiatrice şi de cercetare a filiaţiei.

Activitatea medico-legală potrivit O.G.1/2000 are ca scop şi furnizarea mijloacelor de probă care să contribuie la stabilirea adevărului judiciar.

Ordonanţa mai precizează că instituţiile medico-legale sunt singurele unităţi sanitare ce efectuează constatări, expertize şi alte lucrări medico-legale.

Activitatea de medicina legala se realizeaza de medici legisti, încadrati în institutiile de medicina legala.La efectuarea expertizelor, examinarilor, constatarilor sau a altor lucrari medico-legale pot participa, daca este necesar, si alti specialisti cu studii superioare, cum sunt: medici specialisti, farmacisti, toxicologi, chimisti, biologi, psihiatri, psihologi si alte persoane atestate ca experti, în cadrul si pe durata functionarii lor în institutiile de medicina legala.

Art. 9 din ordin – 1) Actele medico-legale sunt raportul de expertiza, raportul de constatare, certificatul, buletinul de analiza si avizul.

2) În sensul prezentelor norme:

a) prin raport de expertiza medico-legala se întelege actul întocmit de un expert la solicitarea organului de urmarire penala sau a instantei de judecata si care cuprinde datele privind expertiza efectuata. Expertiza medico-legala se efectueaza în situatiile prevazute la art. 116 si 117 din Codul de procedura penala, precum si la art. 201 din Codul de procedura civila;

b) prin raport de constatare medico-legala se întelege actul întocmit de medicul legist lasolicitarea organului de urmarire penala sau a instantei de judecata si care cuprinde date privind constatarea efectuata. Constatarea medico-legala se efectueaza în situatiile prevazute la art. 112 si 114 din Codul de procedura penala;

a) prin certificat medico-legal se întelege actul întocmit de medicul legist la cererea persoanelor interesate si care cuprinde date privind examinarea medico-legala;

b) prin buletin de analiza se întelege actul întocmit de specialistii institutiilor de medicina legala sau de persoanele competente din cadrul institutiilor de medicina legala, la cererea persoanelor interesate, si care cuprinde date privind examenul complementar;

e) prin aviz medico-legal se întelege actul întocmit de Comisia superioara medico-legala, precum si de comisiile de avizare si control al actelor medico-legale, la solicitarea organelor judiciare, prin care se aproba continutul si concluziile actelor medico-legale si se recomanda efectuarea unor noi expertize sau se formuleaza concluzii proprii.

Art. 11 – 1) Raportul de expertiza sau de constatare medico-legala

cuprinde antetul, stampila si numarul de înregistrare al institutiei de medicina legala în care a fost efectuata si seînregistreaza în registrul de evidenta.

2) Copiile de pe raportul de expertiza sau de constatare medico-legala se arhiveaza pe o perioada nedeterminata.

3) Raportul de expertiza sau de constatare medico-legala, precum si certificatul medico-legal se semneaza de toti cei care au participat la întocmirea lui. Opiniile divergente se consemneaza în cuprinsul

raportului sau al certificatului medico-legal, separat si motivat.

4) În cazul în care evolutia leziunilor mentionate la prima expertiza apar date medicale noi, complicatii sau sechele, actele medico-legale se pot completa sau modifica numai de catremedicul legist care a efectuat prima expertiza.

2. Noţiuni privind constatarea medico-legală şi expertiza medico-legală

A. Constatarea medico-legală este o probă medico-legală imediată, expertiza medico-legală fiind o probă mediată, ambele epuizându-se prin acte judiciare ce includ probele medico-legale (expertale

Constatările medico-legale (art.114-115 C.p.p.) sunt acte medico-legale efectuate cu caracter de urgenţă, de regulă, în faza de urmărire penală şi de anchetă penală, care oferă concluzii, printr-o procedură expertală şi legală simplificată, asupra felului morţii (violentă sau patologică), a cauzei morţii, a unei leziuni pe corpul victimei, în scopul de a declanşa procedura judiciară sau de a clasa o suspiciune.

În cazul unor infracţiuni îndreptate împotriva unei persoane (infracţiuni contra vieţii, integrităţii corporale şi sănătăţii), organele judiciare penale au nevoie de aportul unor specialişti care să lămurească anumite aspecte legate de fapte sau împrejurări de fapt cu relevanţă asupra rezolvării cauzei penale.

Ca şi celelalte constatări tehnico-ştiinţifice, constatările medico-legale trebuie să fie efectuate într-un moment apropiat de cel al săvârşirii infracţiunii, în caz contrar, acestea putând rămâne fără obiect.

De aceea, aceste acte procedurale se dispun numai în faza de urmărire penală. Prin excepţie, exhumarea, datorită naturii ei, se poate efectua atât în cursul urmăririi penale, cât şi în cursul judecăţii, şi chiar după rămânerea definitivă a hotărârii judecătoreşti, într-o revizuire întemeiată pe dispoziţiile art.392 lit.a c.p.p. (când s-au descoperit fapte sau împrejurări noi, necunoscute de instanţă la data soluţionării cauzei).

Constatările medico-legale, prin excepţie pot fi refăcute sau completate, potrivit ar.115 alin.2 c.p.p., în faza de judecată, dacă instanţa apreciază că reportul medico-legal nu este complet sau concluziile acestuia nu sunt precise.

Obiectul constatărilor medico-legale