Delicvența juvenilă

ARGUMENT

Ponderea importanta a tineretului in structura actuala a societatii ca si contributia lui tot mai marcanta in diverse domenii ale vietii economice, sociale si spirituale revigoreaza discutiile si controversele, mai vechi sau mai noi, privind statusul si rolul acestei categorii de varsta extrem de mobila si creatoare.

Privit fie cu circumspectie, fie cu reticenta, tineretul incepe sa fie considerat ca o importanta grupare, comparat cu un « seismograf » social care declanseaza sau inregistreaza cele mai imperceptibile transformari si miscari din domeniul social si politic.

In epoca noastra, tineretul, ca puternica forta creativa, i se recunoaste, din ce in ce mai mult, dreptul de revendica o identitate proprie in « societatea adultilor », de a participa cu drepturi depline la procesul politic si economico-social, de a-si afirma idealurile si aspiratiile sale in conformitate cu propriile optiuni. Acesta implica o serie de responsabilitati sporite pentru educatori, care trebuie « educati » ei insisi pentru a intelege ca procesul de socializare a tineretului in epoca noastra trebuie sa-si asimileze exigente inedite, incompatibile cu finalitatile, normele si valorile care caracterizau activitatea instructiv-educativa din perioadele precedente.

A trebuit sa treaca mai multe decenii pana ca societatea adultilor sa inteleaga sensul autentic al comportamentului nonconformist juvenil, faptul ca tanara generatie din epoca noastra se caracterizeaza prin noi idealuri de viata, prin valori deosebote si chiar opuse fat de generatia predescatoare, ceea ce face din « conflictul dintre generatii », atat de contestat alatadata, o realitate pe care educatorul trebuie sa o constieteze ca atare.

In prezent, valorile nu mai sunt aceleasi, iar structura familiei traditionale a disparut in istorie. Ca urmare, functia de educatie morala nu se localizeaza strict la nivelul grupului familial, iar dispersarea procesului de socializare intre mai multe instituti sociale face ca procesul educativ sa devina parte integranta a unui program comun de actiune elaborat de catre intreaga societate. Tineretul, majoritatea copiilor de astazi – afirma multi adulti - , este mai libertin si mai autonom decat alatadata, se revolta mai usor contra interdictiilor impuse de varsta copilariei si nu mai respecta pe cei varstnici. Acesta afirmatie care echivaleaza cu recunoasterea unui esec (al educatorului fata de subiectul actiunii sale) nu este doar un simplu reflex al nostalgiei fata de o perioada revoluta. Ea pare confirmata de o serie de fapte, atitudini si conduite ale tinerilor, dedificultatile provocate procesului educativ, de catre tendintele tot mai insistente ale acestora de a-si afirma dreptul la o identitate proprie si la o mai mare autonomie morala.

Identificand in mod experimental aceste particularitati ale diferitelor grupuri de varsta, psihologii si sociologii au descoperit ca exista o creativitate tipic adolecentina al carei continut contradictoriu se evidentiaza in multiple conduite de protest sau ostilitate contra autoritatii adultului, intr-o serie de acte agresive pe care acesta le califica, in raport cu incalacarea normei morale, ca actiuni deviante.

Experienta acumulata de organizatiile nonguvernamentale (ONG-uri) si guvernamentale printre care si Organizatia Salvati Copiii, prin programele pe care le deruleaza de informare,educare, sprijin, indrumare, consiliere si prin implicarea practica in prevenirea si interventia in rezolvarea unor cazuri in care copiii sunt victime ale diverselor forme de neglijare in cadrul familiei si a societatii in care traim, iar multi tineri minori cad prada tentativelor de a comite fapte penale si multi dintre ei ajung in centre de reeducare (penitenciare pentru minori) in urma infractiunilor pe care le savarsesc, m-a condus la alegere acestei teme interesante a delincventei juvenile.