Forța Musculară

Capitolul 1

Muşchiul - Generalităţi

1.1 Definiţie

Muşchiul este o structură organică care converteşte energia dinamica derivată din alimente în energie fizică (forţă) devenind astfel elementul motor al mişcării deoarece trece peste articulaţii realizând mişcarea segmentelor.

Muşchiul, ţesutul contractil al organismului , reprezintă elementul motor al mişcării, organ efector (referindu-ne la muşchiul striat,destinat menţinerii posturii şi asigurării locomoţiei).

Cei aproape 430 de muşchi striaţi ai corpului reprezintă :

• 40-45% din greutatea corpului la adultul tânăr;

• 20% la sugari;

• 25-30% la bătrâni;

• 50% la sportivi.

1.2 Clasificare

Forma şi dimensiunile muşchilor sunt foarte variate în funcţie de regiune şi funcţiune, există astfel:

• muşchi lungi(membre);

• muşchi scurti (profunzi ai spatelui);

• muşchi laţi (trunchi-abdomen );

• muşchi subţiri sau groşi;

• muşchi inelari ( ai orificiilor ).

Există o altă serie de clasificări ale muşchilor în funcţie de :

a)După numărul de articulaţii peste care trec:

• uniarticulari ( toţi muşchii scurţi );

• biarticulari(croitorul,dreptul femural);

• poliarticulari ( flexorii şi extensorii degetelor ).

b)După numărul capetelor de origine:

• mono;

• biceps;

• triceps;

• cvadricepsu.

c)După aşezare:

• superficiali,cutanaţi, pieloşi;

• profunzi ( subfasciali ).

d)După modul de grupare a fasciculelor musculare faţă de tendoane:

• fasciculele musculare se continuă cu tendonul, având aceeaşi direcţie;

• fasciculele musculare se inseră oblic pe tendon ( muşchi penaţi: uni/bipenaţi );

• corpul muşchiului întrerupt de tendon intermediar ( muşchi digastrici ).

e)După structură şi funcţie :

• muşchi tonici: sunt muşchi proximali,antigravitaţionali, sar o articulatţe, au

tendoane late, au un travaliu puţin intes, se contractează lent, obosesc greu;

• muşchi fazici: sunt muşchi superficiali, sar 2 articulaţii,au tendoane lungi, se

contractă rapid, obosesc uşor.

1.3 Structura muşchiului

În general, sub denumirea de “muşchi “ se înţelege corpul muscular propiu-zis şi tendonul aferent. Fiecare corp muscular este învelit de un manşon conjunctiv ( epimisium, perimisum extern ). Din epimisium pornesc septuri conjunctive în interiorul corpului muscular ( perimisum intern ) care învelesc fasciculele musculare. Din perimisium pornesc alte septuri în interiorul fascicolului muscular ( endomisium ) care învelesc fiecare fibră musculară.

Fibra musculară este celula musculară formată dintr-o membrană ( sarcolemă ), protoplasmă ( sarcoplasmă ), nuclei ( nuclei sarcolemali ) şi nişte structuri proprii citoplasmatice diferentiaţe, specifice, miofibrilele, care reprezintă singurul element contractil al muşchiului.

La rândul lor miofibrilele sunt alcătuite din elemente mai mici numite miofilamente, care sunt formate din:

a) filamente mai groase- alcătuite din miozină

b) filamente subţiri- alcătuite din actină

Filamentele subţiri de actină sunt fixate de o aşa numită zonă “z” , pe care de altfel o traversează. Spaţiul dintre 2 zone “z” îl constitue sarcomerul. În interiorul sarcomerului filamentele subţiri de actină pătrund până la nivelul zonei “H”, iar filamentele groase de miozina conţin în regiunea lor centrală o porţiune mai groasă numită zonă “M”. Se constată că fiecare filament de miozină este înconjurat de 6 filamente de actină, la rândul său, fiecare filament de actină prezintă în imediata sa vecinatate 3 filamente groase de miozină.

Prin studiile efectuate de Huxley şi Hanson s-a pus în evidenţă faptul că filamentele de actină şi miozină sunt de natură proteică, ele conţinând aproximativ 50% din cantitatea totală de proteine din fibra musculară.

Contracţia musculară este un process endergonic ce se realizează printr-un consum de energie şi nu presupune modificarea ( scurtarea ) lungimii fibrei musculare ci doar mărirea spaţiului de suprapunere a filamentelor de actină peste filamentele de miozină, proces cunoscut sub numele de glisare a filamentelor, consecinţa întrepătrunderii acestor filamente.

1.4 Proprietăţile muşchiului

1. Excitabilitatea:

Reprezintă proprietatea muşchilor de a reacţiona la diferiţi excitanţi:

• fizici: electrici, termici, mecanici

• chimici: acizi, baze

• fiziologici: influxul nervos care ajunge la muşchi prin fibrele nervoase

pentru a produce o excitaţie, excitantul trebuie să aibă o anumită intensitate

“intensitate liminară” şi să acţioneze un anumit timp “ timp util”.

2. Extensibilitatea:

Reprezintă proprietatea muşchiului de a se întinde sub acţiunea unei forţe.

3. Tonicitatea:

Reprezintă proprietatea caracterizată printr-o stare uşoară de tensiune, în care se găseşte muşchiul în repaus.

4. Elasticitatea:

Se referă la capacitatea muşchiului de a reveni la forma iniţială după ce a încetat contracţia sau întinderea pasivă.

5. Contractilitatea:

Constă în posibilitatea muşchiului de a-şi schimba forma sub acţiunea unui excitant. Contractilitatea este însoţită de producerea unei tensiuni interne.

6. Permebilitatea şi polaritatea electrică:

Prin permeabilitatea sarcolemei se asigură repartiţia ionică particulară în compartimentele intra/extracelurare, conferind polaritatea electrică ce caracterizează majoritatea structurilor contractile.