Fracturi Diafizate ale Gambei

ALE GAMBEI

INTRODUCERE

Se dă prea puţină atenţie păstrării sănătăţii.Totuşi e mai bine să previi boala decît să ştii să o tratezi,după ce îmbolnavirea s-a produs.

Educaţia oamenilor în cunoaşterea şi trăirea regulilor si principiilor sănătăţii nu a fost niciodată mai necesară ca astăzi.

Cu toate minunatele progrese în toate domeniile , asigurînd confortul şi înlesnirile de trai, cu toate îmbunătăţirile realizate în domeniul sănătăţii publice şi al tratării bolilor , totuşi slăbirea şi degenerarea puterilor fizice şi scăderea capacităţii de rezistenţa au ajuns direct alarmante pentru toti cei care au inima pentru bunul mers al semenilor lor.

Mulţi calcă legile sănătăţii din neştiinţa.Aceştia au nevoie să fie învăţaţi. Cei

mai mulţi cunosc însă aceste legi dar nu le trăiesc.Aceştia au nevoie să li se întipărească bine în minte importanţa faptului de face din cunoasterea acestora,călauza vieţii lor.

Cadrul sanitar are mai multe ocazii să facă cunoscute aceste legi ale sănătăţii şi importanţa trăirii lor.

Datoria fiecarui om ,spre binele său este să cunoască îndeaproape legile vieţii şi să le urmeze conştiincios.Toţi ar trebui să cunoască bine acest minunat organism care este corpul omenesc.

Toţi trebuie să înţeleagă funcţionarea diferitelor organe şi strînsa legatură dintre ele pentru sănătoasa colaborare a tuturor.

Aparatul locomotor cuprinde în constituţia sa sistemele care participă la susţinerea corpului uman şi îi asigură totodată posibilitatea de mişcare sau locomoţie.

Prin funcţia sa de locomoţie, împreună cu sistemul nervos (care îi coordonează activitatea), aparatul locomotor pune în legătură organismul cu mediul înconjurător. El participă la realizarea funcţiilor de relaţie a corpului. În componenţa sa intră,oasele, cu articulaţiile lor (formînd sistemul osos) şi muşchii scheletici , elementele active ale mişcării, (formînd sistemul muscular).

DATE GENERALE DESPRE OASE

Oasele sînt organe dure, rezistente şi în oarecare măsură elastice.Aceste proprietăţi sînt datorate în mare măsura compoziţiei chimice a ţesutului osos si arhitecturii osoase.

ROLUL OASELOR ÎN ORGANISM

Oasele îndeplinesc în organism roluri variate. Forma şi structura lor sunt în strînsă legătură cu rolul pe care îl au.

1. Participă la formarea unor cavităţi de protecţie în care sunt adăpostite organe vitale: encefal- în cutia craniană, măduva spinării- în coloana vertebrală,

inima, vasele mari şi plămînii- în cutia toracică.

2. Prin duritate şi rezistenţă, contribuie la determinarea formei corpului şi împreună cu articulaţiile constituie suportul părţilor moi (schletul ).

3. Deţine un rol important prin componenţa minerală a oaselor constituind un depozit de substanţe fosfocalice.

4. Oasele adăpostesc măduva hemapopoietică (epifiza oaselor lungi şi diafiza oaselor late).

5. Rol de pîrghii în realizarea mişcărilor corpului.

Oasele sunt alcătuite din substanţa osoasă, măduva osoasă şi periost. Au vase care le hrănesc şi nervi care le asigură sensibilitatea.

FORMA OASELOR. ADAPTAREA FUNCŢIEI LOR

Sînt trei categorii de oase: lungi ,late şi scurte.

Oasele lungi sînt acelea la care lungimea depăşeşte grosimea şi laţimea.În structură se deosebesc trei părţi:diafiza formată din ţesut osos compact, cu canal medular în interior şi doua extremităţi (epifize) formate din ţesut spongios.Segmentul dintre epifiza şi diafiza unde se află cartilajul de creştere se numeşte metafiza (ex.: humerus , radius , ulna,tibia, femur, etc.)

Oasele late sînt acelea la care lăţimea şi grosimea sînt mai mari decît lungimea (Ex: omoplat oasele cutiei craniene). La suprafaţă sînt formate din ţesut osos compact, iar în interior din ţesut spongios numit diploc.

Oasele scurte au cele trei dimensiuni egale . Se găsesc în regiuni cu mişcari mai puţin ample , dar necesită o soliditate mai mare (Ex. :oasele carpiene , tarsiene , vertebre).

La suprafaţă sînt formate din ţesut osos compact, iar în interior din ţesut osos spongios.

Oasele au o suprafaţă neregulată datorită muşchilor care prin tracţiuni prelungite creaza proeminenţe numite apofize şi tuberozităţile iar prin presiuni, adîncituri numite fosete sau şanţuri.