Ginecologie

CAPITOLUL I

NOŢIUNI DE ANATOMIE A ORGANELOR GENITALE

Organele genitale externe

Vulva - este situată la capătul extern al vaginei, imediat în afara himenului.

Este delimitată:

lateral - de labiile mari;

inferior - de comisura posterioară (fur- şeta);

superior - de muntele lui Venus.

Labiile mari - reprezintă două cute

largi de grăsime acoperite de tegument conţinând foliculi piloşi, glande sebacee şi sudoripare. Ele se unesc superior la nivelul muntelui lui Venus, o aglomerare de ţesut adipos anterior simfizei pubiene, iar infe¬rior la nivelul comisurii posterioare. Intern situate faţă de labiile mari se găsesc două cute alcătuite diri: ţesut conjuctiv şi tegu¬mente - labiile mici. Acestea nu prezintă depuneri de grăsime şi nu conţin foliculi piloşi. Pielea situată pe faţa lor mediană este necheratinizată, similară cu cea care mărgineşte vaginul. Spaţiul, delimitat ante-rior de clitoris, lateral de cele două labii mici şi posterior de furşetă, este cunoscut sub numele de vestibul. La nivelul vestibulului se deschide uretra cu glandele parauretrale ale lui Skene, vaginul şi canalele excretoare ale glandelor lui Bartholin. Clitorisul, cu lungimea de 2-3 cm, omolog al penisului, se găseşte pe linia mediană anterior meatului uretral, reprezentând organul copulator erectil al femeii. Pielea care acoperă clitorisul consti¬tuie o plică ce înconjoară glandul acestuia - preputium clitori care este fixat pe faţa sa inferioară pe linia mediană prin frenulum clitoridian.

Himenul - reprezintă o membrană, circulară situată în interiorul labiilor mici dar separată de ele şi care delimitează intra¬rea în vagin. Ea reprezintă o barieră elastică ce închide parţial vaginul, fiind parţial perforată pentru a permite scurgerea sân¬gelui menstrual. El reprezintă din punct de vedere anatomic un ţesut fibros vascular acoperit pe ambele părţi cu un epiteliu. în cazul imperforaţiei himenale, la pubertate se produce hematocolposul sau/şi hemato- metria. După deflorare, himenul se rupe în diferite puncte ale marginii sale, rămânând în urma sa lobuli himenali, iar la naştere res¬turile himenului se atrofiază şi mai mult şi iau aspectul carunculilor mitriformi, semn medico-legal că femeia a născut.

1 - comisura anterioară; 2 - clitoris; 3 - me¬atul uretral extern; 4 - inelul himenal;

5 - labia mare; 6 - labia mică; 7- anus

Perineul - planşeul perineal reprezintă o formaţiune musculo-aponevrotică rombo¬idală care este delimitată de reperele osoase ale celor două tuberozităţi ischiatice, vârful coccisului şi marginea inferioară a simfizei pubiene. Linia biischiatică împarte acest romb în două triunghiuri: triunghiul peri¬neal anterior şi triunghiul perineal poste¬rior. Principalul centru tendinos al acestei perdele musculo-aponevrotice este consti¬tuit de către inserţiile de pe coccis. Perdeaua musculară este străbătută de către uretra, vagin şi rect.

Organele genitale interne

Vaginul — este reprezentat de o formaţiune tubulară fibro-musculară care se întinde de la vestibulla cervix.

El permite copulaţia şi realizează cana¬lul de naştere, având o lungime de 6-9 cm. Se prezintă ca o cavitate virtuală de jos în sVs şi antero-posterior. Peretele anterior şi cel posterior sunt în contact, pereţii late¬rali rămânând rigizi în aşa fel încât vaginul, pe secţiune, are forma literei H. Superior, vaginul se inseră pe colul uterin delimitând porţiunea intravaginală a colului. Această inserţie va determina constituirea fundului de sac anterior, a fundului de sac posterior ' în raport cu fundul de sac al lui Douglas (aici se depozitează sperma, diverse secreţii şi recoltarea se face de la acest nivel) şi fundu¬rile de sac laterale. La 1,5 cm, superior de fundurile de sac vaginale laterale, se găseşte încrucişarea ureterului cu artera uterină.

Vaginul este extensibil. Când apare canalul de naştere, acesta are un diame¬tru de 10 cm, căptuşeşte canalul osos şi protejează fătul. Vaginul este format nu¬mai din două tunici. Seroasa lipseşte, cu excepţia fundului de sac posterior, fiind înlocuită de ţesut conjunctiv (paracolpos). Tunica musculară este constituită din două straturi de musculatură netedă: extern cu fi¬bre longitudinale şi intern cu fibre circulare. Vascularizaţia arterială este dată de arte¬ra vaginală ramură din artera iliacă internă, din artera uterină, apoi ramuri vezicale, ramuri din rectala medie şi din ruşinoasa internă. Sângele venos este colectat de plexul utero-vaginal.

Uterul - organ intern cu funcţie de pro- creere, găzduind oul după a 5-a, a 6-a zi de la fecundaţie. Are o lungime de 7,5 cm şi o lăţime de 5 cm la nivelul fundului. Grosimea pereţilor săi este de 1-2 cm. Cavitatea uterină se găseşte în legătură cu peritoneul prin lu- menul tubar şi cu mediul extern prin inter¬mediul vaginului. Este alcătuit dintr-un corp de formă triunghiulară şi un col fusiform care se unesc la nivelul istmului.