Igiena Locuinței

În perioada modernă rolul igienei locuinţei în a păstra bolile la distanţă a fost recunoscut încă de la mijlocul secolului XIX lea. A urmat o perioadă spre sfârşitul acestuia şi începutul sec. al XX lea când eforturile de sănătate publică s-au concentrat în a sfătui deţinătorii de locuinţe asupra modului în care pot limita răspândirea bolilor infecţioase. Mijlocul secolului al XX lea a însemnat apariţia antibioticelor în ţările dezvoltate. Odată cu aceasta, tratamentul bolilor infecţioase a devenit posibil şi atenţia acordată acestui domeniu s-a diminuat. Sociologul A. Forty, citat de M. Stanciu în lucrarea Structuri moderne ale consumului european, susţine că locuinţa secolului al XIX lea avea un rol oarecum diferit de aceea a secolului al XX lea. Dacă în secolul XIX locuinţa viza mai ales bunăstarea morală a utilizatorului, în secolul XX ea se adresează mai mult nevoilor de bunăstare fizică. Conceptul de casă/locuinţă/cămin a evoluat în timp, devenind mai mult un loc al satisfacţiilor fizice decât un loc al satisfacţiilor estetice. Locuinţa este centrul vieţii noastre. Orice am face, fie că mergem într-o excursie mai lungă sau doar la şcoală, la serviciu, întotdeauna ne întoarcem acasă. Acest lucru înseamnă că există un flux constant de microbi şi viruşi în/ din casă. Ne gândim la căminul nostru ca la un loc unde ne simţim în siguranţă, un loc izolat de lumea exterioară dar trebuie să avem în vedere şi faptul că, în anumite condiţii casa noastră poate deveni un loc unde agenţii patogeni pot găsi un mediu propice de dezvoltare. Este surprinzător să constaţi că 9 persoane din 10 consideră că a face ordine în interiorul locuinţei înseamnă a igieniza. În realitate ordinea nu are nici un efect asupra igienei, chiar dacă dezordinea favorizează acumularea de murdărie şi de microbi în locurile dificil de curăţat. Unica soluţie pentru a reduce riscurile de sănătate consistă în a elimina microbii, utilizând tecnici şi produse de curăţenie eficiente. Un studiu european privind igiena domestică arată că majoritatea europenilor, cu câteva excepţii, cunosc mesajul principal al igienei domestice acela de a se spăla des pe mâini. Pe de altă parte este surprinzător că, în timp ce incidenţa intoxicaţiilor alimentare în anumite ţări europene a crescut cu 400% de la începutul anilor 80, aproximativ 15 milioane de europeni nu stiu că o bună igienă a locuinţei este un element esenţial în prevenirea bolilor. Cu toate că această cifră reprezintă doar 5% din populaţia intervievată, o asemenea ignoranţă este surprinzătoare, având în vedere că a trecut mai mult de un secol de când Louis Pasteur a descoperit multiplicarea şi difuziunea germenilor şi rolul acestora în contaminare. În momentul în care, în cursul anchetei au fost puse întrebări mai precise în ce priveşte locurile din casă predispuse la existenţa unui număr mai mare de germeni, s-a înregistrat un consens generalizat în ce priveşte considerarea toaletei ca locul cu cea mai mare concentrare de germeni. În realitate, chiar dacă la nivelul toaletei sunt prezenţi numeroşi germeni patogeni, ca de exemplu colibacilii, riscul de contaminare e mult mai mic faţă de riscul la care se expune o persoană care foloseşte un prosop murdar, acestea găsindu-se pe locul al treilea între obiectele domestice considerate riscante. Pentru spanioli riscul de contaminare prin folosirea unui prosop murdar este şi mai mic, aflându-se pe locul al şaptelea din 10 posibile. În ultimii 20 de ani, importanţa acordată bolilor infecţioase şi prevenţiei acestora prin igiena locuinţei şi a colectivităţilor a crescut. Între 1980 şi 2002, decesele atribuite bolilor infecţioase au crescut cu 22% în Statele Unite, reprezentând a treia cauză de mortalitate. Această tendinţă se datorează în principal schimbării constante a tipurilor de agenţi patogeni la care suntem expuşi dar şi schimbărilor demografice care au loc în comunităţile umane şi care afectează rezistenţa noastră la infecţii. Înainte de 1980 de patogeni ca rotavirus, campylobacter, Legionella, Escherichia coli 0157 sau norovirus nu auzise nimeni, în timp ce Staphylococcus aureus meticilino-rezistent (MRSA) şi Clostridium difficile erau strict legate de mediul spitalicesc. Astăzi MRSA comunitar este o problemă majoră de sănătate publică în America de Nord şi mai nou în Europa.

INFECŢIILE GASTROINTESTINALE ŞI IGIENA

Toxiinfecţiile alimentare

Microorganismele patogene producătoare de boli sau parazite pot pătrunde în organismul uman prin apă, produse alimentare, contact direct cu persoanele infectate sau cu obiecte folosite de acestea. Microorganismele patogene acţionează asupra organismului uman prin toxinele (exotoxine, endotoxine) pe care le secretă. Gradul de patogenitate foarte variabil se exprimă prin incidenţa îmbolnăvirilor, gravitatea lor şi frecvenţa deceselor. Datorită microorganismelor patogene consumatorul de produse alimentare poate contacta fie o boală microbiană transmisibilă de la animale (tuberculoza, febra aftoasă, antrax) fie o toxiinfecţie alimentară. Din punct de vedere microbiologic interesează în mod special microorganismele care produc infecţii sau toxiinfecţii alimentare mai ales în contextul dezvoltării la scară industrială a producţiei de preparate şi semipreparate culinare, servirii mesei în colectivităţi (cantine, restaurante, spitale), dezvoltării turismului şi tehnicilor moderne ale produselor alimentare gata preparate. Agenţii cauzatori de toxiinfecţii alimentare nu modifică întodeauna caracteristicile organoleptice ale alimentelor aşa că acestea pot fi consumate în cantităţi mari, neputându-se evita apariţia