Implicații ale kinetoterapiei în optimizarea mijloacelor de recuperare în Luxația Congenitală de Șold

PARTEA I

INTRODUCERE

Luxaţia congenitală de şold, este considerată una din cele mai frecvente şi grave patologii ortopedice, întâlnite la copilul nou-nascut. Problema diagnosticului precoce, reprezintă un vector important în succcesul tratamentului conservator și în cel al recuperării, reprezentat de succesul tratamentului pe tot parcursul vieții.

Luxaţia congenitală de şold se constată la 2 – 20% copii din 1000 nou-născuţi. Conform datelor lui Artz, 82% din copii cu patologie, au şolduri luxabile şi numai 18% au luxaţii de femur. În majoritatea cazurilor, şoldurile luxabile au o evoluţie spontană favorabilă, ceea ce nu există în luxaţiile de femur.

Multe aspecte în patologia dată provoacă discuţii, deși această malformaţie este cunoscută de multe secole. Există diferite păreri referitoare la noţiunea de patologiei, principiile de tratament ortopedic şi chirurgical, particularităţile reabilitării şi aprecierea rezultatelor la distanţă.

În literatura engleză, până în anul 1990, patologia era numită dislocaţie congenitală de şold (CDH – congenital dislocation of the hip). În timp ce în publicaţiile franceze patologia era denumită ca luxaţie congenitală de şold.

Analogică apreciere era şi rămâne utilizată în literatura rusă. În 1989 savantul Klisic propune noţiunea de „developmental displasement of the hip”- DDH, displazia de dezvoltare.

El consideră că luxaţia congenitală de femur, nu este întotdeauna congenitală şi nici luxaţie de la debut, dar se prezintă ca o dereglare dinamică a femurului. Acest fapt rămâne discutabil, deoarece trecerea de la un grad al patologiei la altul, nu este un fapt dovedit şi obiectiv.

Acest termen nou include toate varietăţile anomaliei de femur – luxaţie, subluxaţie, preluxaţie. Cea mai discutabilă rămâne tactica de tratament conservator. Sunt păreri controversate despre necesitatea tracţiei cutanate, avantajele şi dezavantajele ei, precum și tacticile,aparatele,modul și termenii de utilizare.

Lucrarea ”Implicații ale kinetoterapiei în optimizarea mijloacelor de recuperare în luxația șoldului”, prezintă aspectele clinice comune și specifice ale luxației șoldului, în funcție de tipul acesteia; tratamentul ortopedico-chirurgical și metodologia de recuperare funcțională a uneia dintre cele mai importante verigi a lanțului kinetic al membrului inferior (articulația șoldului), dar și proceduri ale acestei metodologii, având ocazia de a le aplica pacienților, conform prescripției medicale, de-a lungul stagiilor de practică.

Motivul alegerii acestei teme derivă din dorinţa de documentare, de descoperire și de soluționare a afecțiunilor generate de această problemă extrem de important, luxaţia congenitală propriu – zisă a şoldului, este astăzi rarisimă în ţările civilizate şi este reprezentată numai de cazuri de luxaţie teratigenă la nou - născuţii de ambele sexe. Ceea ce este cunoscut ca maladie luxantă este aşa - zisa displazie de dezvoltare a șoldului, cu potenţial luxant, care se decelează după naştere,(in special la fetiţe.).

Lucrarea de faţă "Implicaţii ale kinetoterapiei în optimizarea mijloacelor de recuperare în luxaţia congenitală de şold", are ca scop general recuperarea funcţională la pacienţilor din studiul nostru ce au fost diagnosticaţi şi trataţi pentru luxaţie congenitală de şold. Astfel lucrarea prezintă statutul inițial al pacienților și urmarește evoluția acestora, prin observarea amănunțită a modului în care corpul le permite să-și desfașoare activitățile zilnice și culminează cu incheierea perioadei de supraveghere ăn urma căreia se observă transformările ți produsul final, rezultat din aplicarea exercițiilor de kinetoterapie.

Articulația coxofemurală este o articulație complexă, puternică, care are în sarcina sa susținerea greutății corporale, cu rol deosebit de important în statica locomoșiei. Este o articulașie sinovială, sferică ce leagă capul femural de osul coxal (bazin). Oasele de la acest nivel se articulează în cavitatea glenoidă. Aceasta este acoperită cu un strat de cartilaj hialin, care acopera oasele cu un strat neted, reducând în acest fel fricțiunea din timpul mișcărilor și de asemenea este un bun amortizator al șocurilor.

Un alt motiv pentru care am ales această temă a fost reprezentată de dorința de a iniţia un program kinetic şi de recuperare în vederea unei funcţionări normale a aparatului locomotor respectiv articulația coxo-femurala, în cel mai scurt timp. Realizarea cercetării a necesitat o documentare corespunzătoare, în vederea cunoaşterii de informaţii actuale, despre problematica pe care o ridică recuperarea luxaţiei congenitale de şold, prin procedee specifice de kinetoterapie şi reintegrarea în activitatea cotidiană normală. Pe lânga dorința mea de cunoaștere a mai multor detalii despre această boală și dorința de a descoperii soluții, interesul meu pentru problema luxației congenitale de șold a fost inițiat în momentul în care un membru apropiat al familiei mele a trecut prin această problemă. Astfel pe lângă dorința mea de cunoaștere, s-a inserat și obligația morală de a fii un sprijin pentru familia mea, iar sprijin înseamnă cunoaștere și prin cunoaștere se crează soluții.

Informaţiile au fost culese din mai multe surse (cărţi, note de curs), iar în urma studierii lor au fost întocmite fişe cu informaţiile necesare, ce le-am folosit fie ca suport teoretic, fie ca referire bibliografică în lucrarea de faţă.