Infectia Helicobacter

Imagine preview
(10/10 din 1 vot)

Acest proiect trateaza Infectia Helicobacter.
Mai jos poate fi vizualizat cuprinsul si un extras din document (aprox. 2 pagini).

Arhiva contine 1 fisier doc de 102 de pagini .

Profesor indrumator / Prezentat Profesorului: Stoleru Stefan

Iti recomandam sa te uiti bine pe extras, cuprins si pe imaginile oferite iar daca este ceea ce-ti trebuie pentru documentarea ta, il poti descarca. Ai nevoie de doar 10 puncte.

Domeniu: Medicina

Cuprins

Partea generală 4
Capitolul 1 Introducere 5
1.1. Importanţa actuală a infecţiei cu H. pylori 5
1.2. Scurt istoric 6
Capitolul 2 Date generale despre Helicobacter pylori 8
2.1. Caractere microbiologice ale H. pylori 8
2.2. Factori de virulenţă ai H. pylori 9
2.2.1. Forma spiralată şi flagelii 10
2.2.2. Ureaza 10
2.2.3. NH4+ 11
2.2.4. Adezinele 11
2.2.5. CagA 12
2.2.6. VacA 12
2.3. Imunotipuri ale H. pylori 13
2.4. Forme atipice ale H. pylori 14
Capitolul 3 Epidemiologia infecţiei cu Helicobacter pylori 17
3.1. Caracterele procesului epidemiologic 17
3.1.1. Sursa de infecţie 17
3.1.2. Calea de transmitere. 18
3.1.3. Factorii dinamizatori-favorizanţi. 19
3.2. Prevalenţa infecţiei cu H. pylori în populaţia asimptomatică 20
3.2.1. Prevalenţa infecţiei cu H. pylori în populaţia asimptomatică adultă 20
3.2.2. Prevalenţa infecţiei cu H. pylori la copii 21
3.2.3. Rata de achiziţie a infecţiei în copilărie. 21
Capitolul 4 Patogenia infecţiei cu Helicobacter pylori 23
4.1. Modificări histologice induse de infecţia cu H. pylori 23
4.1.1. Modificări histologice la nivelul mucoasei gastrice. 23
4.1.2. Modificări histologice la nivelul mucoasei duodenale. 25
4.2. Răspunsul imun al gazdei la infecţia cu H. pylori 25
4.3. Efectele H. pylori asupra fiziologiei gastroduodenale 27
4.3.1. Modificări determinate direct de H. pylori. 27
4.3.2. Modificări induse prin intermediul mediatorilor inflamaţiei cronice 29
4.4. Bolile asociate infecţiei cu H. pylori 30
4.4.1. Boli ale tractului gastrointestinal 31
4.4.1.1. Gastrita acută şi cronică 31
4.4.1.2. Ulcerul peptic 31
4.4.1.3. Cancerul gastric 32
4.4.1.4. Limfomul gastric 34
4.4.2. Boli cronice ale sistemului hepatobiliar 36
4.4.2.1. Litiaza biliară 36
4.4.2.2. Bolile hepatice cronice 36
4.4.3. Boli extradigestive 37
4.4.3.1. Bolile cardiovasculare 37
4.4.3.2. Bolile autoimune 38
4.4.3.3. Boli respiratorii 38
Capitolul 5 Metode de diagnostic ale infecţiei cu H. pylori 40
5.1. Generalităţi 40
5.2. Metode invazive de diagnostic 41
5.2.1. Testul rapid al ureazei 42
5.2.2. Examenul microscopic direct 43
5.2.3. Evidenţierea H. pylori în secţiuni histologice 43
5.2.4. Evidenţierea H. pylori pe medii de cultură 44
5.2.5. Detectarea H. pylori prin teste efectuate in vivo 46
5.3. Metode neinvazive de diagnostic 46
5.3.1. Testul respirator cu uree marcată 46
5.3.2. Teste serologice 48
5.3.3. Detectarea Ag în materiile fecale 49
5.3.4. Detectarea H. pylori prin PCR (Polimerase Chain Reaction) 50
Partea personală 51
Capitolul 1 Introducere 52
1.1. Introducere 52
1.2. Scopul lucrării 53
Capitolul 2 Materiale şi Metodă 54
2.1. Criteriile de includere şi de excludere din studiu 55
2.2.1. Criteriile de includere în studiu 55
2.2.2. Criteriile de excludere din studiu 55
2.2. Descrierea grupurilor de studiu şi a metodelor utilizate 56
2.2.1. Grupul de persoane asimptomatice 57
2.2.1.1. Componenţa 56
2.2.1.2. Caracteristici statistice 57
2.2.1.3. Obiective urmărite 57
2.2.1.4. Tehnica de lucru 58
2.2.2. Grupul de persoane simptomatice 59
2.2.2.1. Componenţa 59
2.2.2.2. Caracteristici statistice 59
2.2.2.3. Obiective urmărite 60
2.2.2.4. Tehnica de lucru 60
2.3. Analiza statistică a rezultatelor 62
Capitolul 3 Rezultate 64
3.1. Prevalenţa infecţiei în populaţia generală 64
3.2. Rata de achiziţie a infecţiei 67
3.3. Prevalenţa infecţiei la pacienţi 67
3.4. Relaţia dintre H. pylori şi patologia digestivă înregistrată la persoanele simptomatice 69
3.4.1. H. pylori şi patologia digestivă a copilului 69
3.4.1.1. Distribuţia afecţiunilor în grupul de copii simptomatici 69
3.4.1.2. Prevalenţa infecţiei cu H. pylori în cadrul diferitelor entităţi patologice 70
3.4.2. Relaţia dintre H. pylori şi patologia digestivă înregistrată la adulţi 72
3.4.2.1. Distribuţia afecţiunilor în grupul de adulţi simptomatici 72
3.4.2.2. Prevalenţa infecţiei cu H. pylori în cadrul diferitelor entităţi patologice 74
3.5. Rolul biopsiei antrale în diagnosticul infecţiei cu H. pylori 77
3.6. Relaţia dintre H. pylori şi modificările histologice ale mucoasei gastrice 79
Capitolul 4 Discuţii 81
4.1. Rata achiziţiei infecţiei cu H. pylori 81
4.2. Prevalenţa infecţiei cu H. pylori în populaţia generală 82
4.3. Relaţia dintre H. pylori şi patologia digestivă 82
4.3.1. H. pylori şi gastrita 82
4.3.2. H. pylori şi afecţiunile esofagului 83
4.3.3. H. pylori şi ulcerul peptic 84
4.3.4. H. pylori şi patologia tumorală 85
4.3.4.1. H. pylori şi polipii gastrici 85
4.3.4.2. H. pylori şi CG 85
4.3.4.3. H. pylori şi limfomul gastric 86
4.4. H. pylori şi patologia hepatică cronică 86
4.5. Rolul biopsiei antrale în diagnosticul infecţiei cu H.pylori 87
4.6. Relaţia dintre H. pylori şi leziunile histologice ale mucoasei gastrice 88
Concluzii 89
Bibliografie selectivă 91

Extras din document

Partea generală

Capitolul 1

Introducere

1.1. Importanţa actuală a infecţiei cu H. pylori

În euforia generală care a urmat descoperirii rolului major al H. pylori în patologia ulcerului duodenal (UD), a existat o perioadă tendinţa de a înlocui vechiul dicton "nu există ulcer fără acid" cu "nu există ulcer fără H. pylori". Cercetările ulterioare au demonstrat însă existenţa UD în absenţa H. pylori, chiar neasociat consumului de antiinflamatoare nesteroidiene.

În prezent se consideră bine demonstrat rolul H. pylori în patogenia celor mai multe cazuri de ulcer peptic (gastric sau duodenal), adenocarcinom gastric şi limfom gastric de tip MALT. Această asociere se bazează pe identificarea modificărilor pe care infecţia cronică cu H. pylori la determină la nivelul mucoasei gastroduodenale (efecte proulcerigene şi procancerigene) şi pe baze epidemiologice: H. pylori este asociată cu ulcerul duodenal în peste 95 % din cazuri, iar cu ulcerul gastric în 70 – 80 % din cazuri, în timp ce asocierea cu afecţiunile maligne variază în limite largi (până la 98 %) [20].

La ora actuală este în curs de clarificare rolul H. pylori în patologia altor boli digestive (hepatita cronică, ciroza hepatică) şi extradigestive: cardiopatie ischemică, boli vasculare funcţionale (sindromul Raynaud), sau autoimune (purpură Henoch – Schönlein), patologie dermatologică (acneea rosaceea, urticarie), afecţiuni autoimune (tiroidită autoimună, diabet zaharat tip II ). Asocierea cu aceste patologii se bazează în principal pe factori epidemiologici, însă în toate aceste cazuri poate fi incriminat şi statusul sistemic proinflamator cronic, pe care infecţia cu H. pylori îl determină.

La nivelul cunoştinţelor actuale, cea mai mare importanţă o prezintă asocierea infecţiei cu patologia gastroduodenală. Se apreciază că aproximativ 15 % din populaţia infectată va dezvolta ulcer peptic şi 0,1 % va dezvolta o leziune malignă gastrică (adenocarcinom sau limfom) [12]. Aceste procente sunt impresionante deoarece infecţia cu H. pylori are cea mai mare prevalenţă cunoscută pentru o infecţie bacteriană. La nivel global infecţia este prezentă la 50 % din populaţie, cu mari variaţii geografice. În timp ce în Europa de Vest şi în America de nord prevalenţa la adulţi nu depăşeşte 20 %, în Europa de Est, Asia, Africa prevalenţa ajunge la peste 70 – 80 %. Din nefericire, nici ţara noastră nu face excepţie, datele publicate până în acest moment semnalând o prevalenţă de peste 70 % la persoanele asimptomatice [9], infecţia fiind preponderentă la adulţii tineri [10].

Pentru a complica şi mai mult lucrurile, există o rată semnificativă de eşec a schemelor terapeutice. Aceste eşecuri sunt determinate de gradul redus de penetrare a antibioticelor la sediul infecţiei (stratul profund al mucusului gastric), precum şi de apariţia unor tulpini rezistente la antibioticele "clasice" folosite pentru eradicarea H. pylori. Se consideră că cel puţin 30 % dintre tulpini sunt în prezent rezistente la Metronidazol şi că frecvenţa tulpinilor rezistente la Claritromicină prezintă o creştere alarmantă.

Având în vedere toate aceste considerente, precum şi impactul major social şi economic pe care "fenomenul H. pylori" îl implică, cercetările trebuie continuate pentru a stabili cu precizie rolul H. pylori în patologia digestivă şi extradigestivă şi pentru a aprecia în mod optim când şi cum tratăm cea mai frecventă infecţie actuală.

1.2. Scurt istoric

Prezenţa de bacterii spiralate în stomacul unor animale a fost semnalată încă din 1893 (Bizzozero). În următoarele decenii, aceste observaţii au fost confirmate şi la om (Doenges în 1938, Freedburg şi Barron în 1940). Primii care au reuşit izolarea şi cultivarea acestor bacterii au fost cercetătorii australieni Marshall şi Warren, în 1983 [1]. Pe baza caracterelor microscopice, ei au încadrat bacteria în genul Campylobacter, sub numele de Campylobacter pylori.

Ulterior, în 1989, Goodwin şi colaboratorii au stabilit diferenţe clare biochimice şi ultrastructurale faţă de genul Campylobacter [2]. S-a constituit astfel un gen separat, denumit Helicobacter, care cuprinde la ora actuală un număr de 20 specii identificate şi descrise, la care se adaugă încă circa 10 specii candidate [4]. Dintre acestea, cel puţin 8 pot coloniza stomacul omului [5], de departe cea mai frecvent implicată în patologia umană fiind H. pylori. În ultimii 20 de ani, acesteia i s-au consacrat numeroase studii, astfel încât la ora actuală i se cunosc structura şi proprietăţile, factorii de virulenţă, mecanismele de acţiune etc.

Ca o încununare a acestor eforturi, în 1997 s-a reuşit descifrarea genomului complet al H. pylori [3], obţinându-se astfel posibilitatea unei înţelegeri mai profunde a relaţiilor acestuia cu patologia umană.

Capitolul 2

Date generale despre Helicobacter pylori

2.1. Caractere microbiologice ale H. pylori

H. pylori este un bacil Gram-negativ a cărei morfologie normală este spiralată, helicală sau incurbată, cu dimensiuni de 0,1-1 mm/2-2,5 mm. Suprafaţa este netedă şi are 1- 6 flageli implantaţi la unul din poli.

H. pylori poate fi cultivată pe medii gelozate speciale, cu adaosuri de substanţe nutritive (infuzie cord –creier, 5 -10% sânge) şi de antibiotice pentru inhibiţia selectivă a altor specii bacteriene, în atmosferă microaerofilă cu 5% O2, 5 - 10% CO2 şi 95% umiditate, realizată cu ajutorul unui generator chimic de gaze.

Creşterea numărului de specii aparţinând genului Helicobacter a impus stabilirea unor microbiologice stricte pentru definirea acestuia [43]. Astfel, atât H. pylori cât şi celelalte specii ale genului, pot fi recunoscute şi identificate datorită următoarelor proprietăţi (Hua J.S. et al, 1999):

Fisiere in arhiva (1):

  • Infectia Helicobacter.doc

Alte informatii

foarte buna ca licienta