Îngrijirea Bolnavei cu Sarcină Ectopică

I. Argument

Sarcina ectopică se defineşte ca implantarea si dezvoltarea unui blastocist în afara cavitatii uterine.

Scopul prezentului proiect este de a identifica problemele de îngrijire specifice pentru o pacientă cu sarcină ectopică.

Problemele pe care le poate prezenta o bolnavă cu sarcină ectopică şi de care trebuie să ţină seama asistentul medical la întocmirea planului de ingrijire sunt: durere abdominală sau pelvină , sângerare vaginală uşoară sau abundentă, semne de şoc - ameţeală, senzaţie de leşin sau chiar leşin;

Obiectivele prezentului proiect sunt:

1. Noţiuni generale de anatomie şi fiziologie ale aparatului genital feminin.

2. Prezentarea generală a sarcinii ectopice.

3. Rolul autonom şi delegat al asistentului medical generalist în îngrijirea bolnavei cu sarcină ectopică.

4. Procesul de îngrijire al unei paciente cu sarcină ectopică.

5. Educaţia sanitară la o pacientă cu sarcină ectopică

Dezvoltarea obiectivelor proiectului au la bază următoarele competenţe profesionale:

1. Analizează semnele şi simptomele specifice pacientei cu afecţiuni ginecologice

2. Identifică problemele de dependenţă şi stabileşte diagnostice de îngrijire la pacientele cu afecţiuni ginecologice

3. Descrie aparatul genital şi bazinul ostetrical

4. Analizează modificările organismului în timpul sarcinii, semne şi simptome de sarcină

5.Elaborează planul de îngrijire

6. Pregăteşte pacienta pentru tehnici şi investigaţii

7. Aplică intervenţiile proprii şi delegate

8. Evaluază rezultatele îngrijirilor

9. Evaluează starea pacientei după efectuarea tehnicii şi investigaţiei

10. Planifică acţiuni de educaţie pentru sănătate

Aplicarea procesului de ingrijire la pacientele cu sarcină ectopică s-a finalizat prin analiza unui caz cu sarcină ectopică – caz pentru care s-a elaborat un interviu. Pe baza interviului realizat s-au evidentiat problemele de dependenţa specifice la nivelul celor 14 nevoi fundamentale – conform principiului Virginiei Henderson.

În final a fost elaborat planul de îngrijire la o pacientă cu sarcină ectopică respectând obiectivele generale ale proiectului. Pe plan au fost evidenţiate problemele de dependenţă, obiectivele de îngrijire, intervenţiile autonome şi delegate aplicate precum şi evaluarea intervenţiilor aplicate

Obiectivul 1 Noţiuni generale de anatomie şi fiziologie

Noţiuni generale de anatomie

Aparatul genital se compune din organe genitale externe, organe genitale interne şi glandele anexe.

Organele genitale externe cuprind: muntele lui Venus, formaţiile labiale şi organele erectile constituite din bulbii vestibulari, clitoris şi corpusculii tactili speciali ai labiilor mici.

Muntele lui Venus este o proeminenţă triunghiulară,cu vârful în jos şi baza în sus. Situat înaintea simfizei pubiene, deasupra labiilor mari.

Formaţiile labiale: sunt plici tegumentare ce delimitează despicătura vulvară. În functie de dimensiuni se delimitează labiile mari şi mici.

Labiile mari sunt doua proeminente longitudinale formate din două pliuri cutanate situate sub muntele lui Venus, în partea perineului anterior.

Labile mici sunt două pliuri tegumentare mai mici care se întind de la clitoris oblic în jos, înăuntrul labiilor mari; sunt de culoare roşie-rozată sau brună. Împreună cu labiile mari delimitează vestibulul vaginal.

Organele erectile ale vulvei

Clitorisul este un organ impar, median, situat în partea anterioară a vulvei, înapoia comisurii anterioare a labiilor şi are o lungime de 5-7 cm.

Bulbii vestibulului sunt organe erectile imperfect dezvoltate situate pe părţile laterale ale deschiderii vaginului in baza labiilor mici.

Organele genitale interne sunt: vaginul, uterul, tuba (trompa)şi ovarul.

Vaginul este un conduct musculo-membranos lung de 9 cm, turtit antero-posterior, . Prin extremitatea superioară se inseră pe colul uterin iar prin cea inferioară se deschide prin orificiul vaginal în vestibulul vaginal – spaţiul delimitat de cele două labii mici.

Uterul este un organ musculo-cavitar, nepereche, situat in cavitatea pelviană între vezica urinară şi rect.

Uterul are aproximativ formă de pară cu extremitatea superioară mai mare (corpul uterin) din care pleacă trompele uterine şi cea inferioară strâmtă (colul uterin). Între corp şi col se găseşte o porţiune numită istm.

Uterul este alcătuit din trei tunici: seroasă la exterior (perimetru), musculară la mijloc (miometru), mucoasă la interior (endometru).

Trompele uterine sunt două conducte în formă de trompetă, câte una pentru fiecare parte a uterului făcând legătura între uter şi ovar, au o lungime de 10-12 cm şi diametrul interior puţin mai mare decât grosimea unui fir de păr.

Se termină la nivelul fiecărui ovar printr-un pavilion cu franjuri mobili (fimbrii) care captează ovocitul eliberat la suprafaţa ovarului.