Îngrijirea bolnavilor cu insuficiență renală

CAPITOLUL I

ANATOMIA ȘI FIZIOLOGIA APARATULUI RENAL.

1.1. Noțiuni de anatomie.

Aparatul urinar - este alcătuit din cei doi rinichi și de căile evacuatoare ale urinii: calice, bazinete, uretere, vezica urinara și uretra.

Rinichii - organele secretoare ale urinii, au formă de boabe de fasole și sunt situați de o parte și alta a coloanei lombare. Rinichii au o margine externă convexă, o margine internă concavă și doi poli: unul superior și altul inferior.

Nefronul - unitatea anatomică și fiziologică a rinichilui, alcatuit din glomerul și tubul urinifer. Numărul nefronilor din cei doi rinichi se evaluează la 2 milioane.

Glomerulul - primul element al nefronului - este alcatuit dintr-un ghem de capilare care rezultă din ramificațiile unei arteriole aferente, provenită din artera renală.

Tubul urinifer - al doi-lea element al nefronului - se prezintă, sub forma unui canal lung de 50 mm, format din urmatoarele segmente: capsula Bowman, tubul contort proximal, ansa Henle,tubul contort distal si tubii colectori.

Capsula Bowman, împreună cu glomerulul pe care îl conține, poartă numele de corpuscul Malpighi.

Vezica urinară - organ dotat cu o musculatură puternică și situat în pelvis, înapoia pubisului - este realizată, prin cele două uretere.

Uretra -canalul excretor al vezicii - are la femeie un traiect foarte scurt, spre deosebire de barbat, la care traiectul este lung și traversează prostata.

1.2. Noțiuni de fiziologie.

Rinichiul este un organ de importanță vitală și are numeroase funcții, dintre care funcția principală constă în formarea urinei. Prin aceasta se asigură epurarea organismului de substanțe toxice. Formarea urinei se datorează unui mecanism complex de filtrare la nivelul glomerulilor și de reabsorbție și secreție la nivelul tubilor, prin filtrarea glomerulară se formează urina primitivă ( 150 l urină primitivă/24 ore, din filtrarea a 1500 1 plasmă). Urina formată permanent - diureza - se depozitează în vezica urinară, de unde când se acumulează o anumită cantitate, se declanșeaza reflex micțiunea - deschiderea sfîncteralui vezical și golirea vezicii.

Micțiunea - este un act conștient, deschiderea și închiderea sfincterului vezical putând fi comandate voluntar. Rinichiul are și rol predominant în menținerea echilibrului acido-bazic, prin eliminarea de acizi și crutarea bazelor, menținând pH-ul la cca. 7,35. Rinichii mai asigură constanta presiunii osmotice a plasmei eliminând sau reținând, după caz, apa si diferiți electroliți.

În concluzie, rinichii îndeplinesc în organism trei funcții de bază: - funcția de epurație sanguină; - funcția de menținera a echilibrului osmotic; - funcția de menținere a echilibrului acido-bazic.

Alterarea acestor funcții conduce la apariția sindromului de insuficiență renală, urmată uneori de instalarea comei uremice.

CAPITOLUL II

NOȚIUNI GENERALE DESPRE INSUFICIENȚA RENALĂ.

SEMIOLOGIA APARATULUI URINAR.

2.1. Insuficiența renală acută.

2.1.1. Definiție : Este o suferință renală gravă, caracterizată prin suprimarea bruscă a funcției renale

2.1.2. Tablou clinic - Primul stadiu, de agresiune, este urmat de faza oligoanurică (8-10 zile) și de faza de reluare a diurezei, însoțită la început de poliurie.

Semnele clinice în primele stadii:

- oboseală;

- anorexie;

- vărsături;

Explorările paraclinice evidențiează: - acidoză;

- creșterea produșilor de putrefacție intestinală;

- hiperpotasemie;

- hipocalcemie;

- hiperglicemie.