Îngrijirea Bolnavului cu Obezitate

I. ARGUMENT

Obezitatea este o stare patologică - din grupul bolilor de nutriție - sau fiziologică cu potențial patologic, care se referă la persoanele suprapoderale, (greutatea corporală raportată la înălțime). Domeniul medical care se ocupă de obezitate se numește „bariatrie”. După Gabriela Roman, obezitatea este o boală cronică cu etiopatogenie multifactorială și risc global crescut, ceea ce presupune un management clinic structurat, precoce și intensiv, cu strategii terapeutice eficiente adresate cât mai multor mecanisme fiziopatologice implicate.

În țările dezvoltate incidența obezității este mai ridicată decât în țările mai puțin dezvoltate. În Statele Unite obezitatea este endemică. Profesia și modul de viață (tradiție, obiceiuri, facilități) joacă un rol important. Două treimi din populația SUAconstă din supraponderali. O treime din populația SUA constă din obezi. În anul 2007, în Marea Britanie 1203 certificate de deces menționau obezitatea ca fiind unul dintre factorii care au contribuit la deces.

Conform rapoartelor OMS România este pe locul trei în Europa în privința obezității la copii. Potrivit Federației Române de Diabet, Nutriție și Boli Infecțioase, un român din patru este obez, iar fiecare al doilea român este supraponderal.

Am ales acest subiect pentru sustinerea proiectul de absolvire datorita incidentei obezitatii in randul populatiei si, mai ales a cresterii morbiditatii acesteia, fenomen social ce poate fi catalogat ca un flagel economico-social.

Scopul prezentului proiect este un prilej de a pune în practică cunoştinţele dobândite pe parcursul anilor de studiu prin identificarea problemelor specifice de ingrijire la un pacient obez.

Parcurgând etapele proiectului, coroborat cu practica din instituţiile sanitare, am ajuns la concluzia că fiecare pacient trebuie tratat ca un tot unitar, ca o entitate, mai precis ca o fiinţă umană care are 14 nevoi fundamentale, unele dintre ele satisfăcute, altele nesatisfăcute, iar îngrijirile îndreptate către el trebuie să fie personalizate, in cazul de fata, acestea fiind adresate ingrijirii unui pacient obez.

Problemele pe care le poate prezenta un bolnav cu obezitate şi de care trebuie să ţină seama asistentul medical la întocmirea planului de îngrijire sunt:

• stimă de sine scăzută - o persoană supraponderală sau obeză va avea o imagine de sine negativă şi va fi înclinată să-şi elimine disconfortul printr-un consum şi mai mare de alimente. De asemenea, eşecurile repetate ale unor regimuri de slăbire accentuează imaginea negativă făcând şi mai dificilă aplicarea strategiilor de scădere ponderală;

• probleme afective - stările de stress psihic, anxietate sau afecţiunile de tipul depresiei sau durerii cronice, persoană tinde să se sustragă de la rezolvarea problemelor şi ale emoţiilor negative prin refugierea în mâncare;

• traume psihice - evenimente traumatizante precum abuzul fizic sau sexual în timpul copilăriei, decesul unui părinte în perioada adolescenţei sau probleme de cuplu (violenţă domestică) pot avea un impact important în etiopatogenia obezităţii;

• consumul de alcool - berea sau cocktail-urile conțin multe calorii și predispun la apariția obezității de tip androgin;

• consumul unor medicamente (antidepresivele sau medicația glucocorticoidă) sau prezența unor afecțiuni precum sindromul Cushing și hipotiroidia.

• diversele patologii asociate obezității (hipertensiunea arterială, diabetul zaharat tip II, hiperlipoproteinemiile, ateroscleroza coronariană, accidente vasculare cerebrale, afecțiuni locomotorii, sindromul de apnee in somn)

Obiectivele prezentului proiect sunt:

• noţiunile generale de anatomie şi fiziologie a tesutului adipos;

• descrierea afecţiunii studiate (obezitatea);

• modalităţile de tratament şi complicaţiile posibile ale pacientului cu obezitate;

• rolul asistentului medical generalist în îngrijirea pacientului cu obezitate;

• elaborarea planului de îngrijire a bolnavului cu obezitate, după conceptele Virginiei Henderson;

• prezentarea cazului unui pacient internat în cadrul Spitalului “Sf. Spiridon”, Iaşi.

Dezvoltarea obiectivelor proiectului au la bază următoarele competenţe profesionale:

1. Acumularea de cunoştinţe despre anatomia si fiziologia organului afectat şi rolul lui în funcţionalitatea organismului uman.

2. Cunoaşterea simptomatologiei si recunoaşterea bolii.

3. Cunoaşterea tabloului de analize specific obezitatii.

4. Cunoaşterea principiilor de tratament in obezitate.

5. Capacitatea elaborarii, aplicarii si respectarii planului de îngrijire a pacientului cu obezitate.

6. Învaţarea acordarii îngrijirilor igienice şi dietetice.

7. Învaţarea acordării îngrijirilor terapeutice.

8. Planificarea acţiunii de educaţie pentru sanatate la un pacient obez.

9. Învaţarea cîştigarii încrederii şi respectului pacientului .

10. Colaborarea cu familia în vederea îmbunataţirii calitaţii vieţii pacientului.

Aplicarea procesului de îngrijire la pacienţi cu obezitate s-a finalizat prin analiza unui caz pentru care s-a elaborat un interviu. Pe baza interviului realizat s-au evidenţiat problemele de dependenţă specifice la nivelul celor 14 nevoi fundamentale – conform principiului Virginiei Henderson.

În final a fost elaborat planul de îngrijire la un pacient cu obezitate respectând obiectivele generale ale proiectului. Pe plan au fost evidenţiate problemele de dependenţă, obiectivele de îngrijire, intervenţiile autonome şi delegate aplicate, precum şi evaluarea intervenţiilor aplicate.