Îngrijirea Bolnavului cu Tuberculoză Pulmonară

CAPITOLUL I

PREZENTAREA TEORETICĂ A TUBERCULOZEI PULMONARE

Prezentarea noţiunilor de anatomie şi fiziologie a plămânului

Anatomia plămânului

Plămânii alcătuiesc organele respiratorii propriu-zise în care au loc schimbările de gaze dintre organism şi mediul ambiant.

Ei sunt aşezaţi în cavitatea toracică de o parte şi alta a mediastinului.

Structura plămânului este aceea a unei glande turbulo-acinoase, adică arborele bronşic şi o mulţime de saci, respectiv acinii pulmonari.

Lobii pulmonari

- în dreapta 3 lobi pulmonari delimitaţi de 2 scizuri;

- în stânga 2 lobi delimitaţi de o singură scizură;

Lobii sunt formaţi din segmente:

- 11 pentru plămânul drept;

- 10 pentru plămânul stâng.

Segmentele sunt formate din lobuli, au formă piramidală cu baza spre suprafaţa plămânului şi vârful suspendat de o bronhie supralobulară îndreptată spre hil.

În jurul lobului se află ţesutul conjunctiv bogat în fibre elastice, celulele macrofage, celule conjunctive.

Arborele bronşic: bronhia principală:

- bronhii lobare;

- bronhii segmentare;

- bronhii supralobulare;

- bronhii intralobulare;

- bronhiole terminale;

- bronhiole respiratorii-acinoase;

- canale alveolare;

- alveole.

Toate elementele care continuă o bronhiolă terminală formează acinul pulmonar.

Un lob are 50 – 100 de acini şi 50 – 100 de alveole.

1.1. Definiţie

Tuberculoza pulmonară este o boală infecto-contagioasă specifică, cu caracter endemic şi largă răspândire produsă de agenţi bacterieni din genul Mycobacterium, afectând organismul în întregime, interesând cu precădere plămânul şi având de obicei o evoluţie cronică pe parcursul căreia se deosebesc două etape: TBC primară şi TBC secundară.

1.2. Etiologie

Principalii agenţi cauzatori ai tuberculozei sunt Mycobacterium tuberculosis (bacilul Koch). Principalele caractere ale bacilului Koch sunt: forma bacilară, aciclo-alcoolo-rezistenţa şi creşterea obligatoriu aerobă.

La examenul etiologic bacilii tuberculozei au aspect de bastonaşe drepte sau curbate, dispuşi izolat sau în grămezi.

Evidenţierea lor prin frotiuri se bazează pe rezistenţa bacililor coloraţi cu fuxină colorată (coloraţie Ziehl-Wielsen) sau cu fluocroni ca auramina şi sodamina (coloranţi fluorescenţi) la decolare cu soluţii acido-alcoolice (acido-alcoolo-rezistenţă).

1.3. Simptomatologia

Tuberculoza primară (Primoinfecţia)

Tuberculoza primară este întâlnită în special la copiii şi tinerii care vin pentru prima dată în contact cu Mycobacterium tuberculosis, grupând toate manifestările morbide pulmonare şi extrapulmonare.

În stadiul primar infecţia tuberculoasă tinde să disemineze local şi la distanţă pe căi limfatice, bronhogene şi hematogene.

La locul pătrunderii bacililor apare după 3 – 8 săptămâni de latenţă o dublă leziune (complex primar sau sacru de inoculare) şi reacţia ganglionară locală (adenopatie satelită).

Concomitent reacţia la tuberculină se pozitivează (virajul tuberculinic).

În cazul în care apare reacţie intensă, hiperergică, adică eritemul local ajunge la o flictenă, aceasta poate transforma virajul primoinfecţiei către T.B.C. boală.

În concluzie primoinfecţia poate fi:

- ocultă (latentă, nonmanifestată) – este modalitatea primară de reacţie a organismului uman la pătrunderea bacililor tuberculoşi. Are ca o mică expresie virajul reacţiei la tuberculină în absenţa oricărui semn subiectiv sau obiectiv;

- manifestă: pe plan clinic tabloul primoinfecţiilor manifeste este polimorf şi nespecific, reunind manifestări de agresiune infecţioasă şi hipersensibilitate faţă de antigenele bacilare, cu semne locale de organ.

Din prima categorie fac parte:

- febra de primoinfecţie, cu caracter remitent oscilant sau intermitent şi durată prelungită;

- eritemele de primoinfecţie (eritem nodos şi mai rar eritem polimorf) şi keratoconjunctivita flectenulară, frecvent asociate cu alternarea stării generale: astenie, pierdere ponderală, transpiraţii nocturne (semnele impregnaţiei bacilare).