Îngrijirea copilului cu crize convulsive

Această lucrare tratează cazurile de convulsii la copii, boli care fac parte din categoria urgenţelor pediatrice majore, cu numeroase particularităţi ale fiecărei boli în parte.

Noţiunea de urgenţă majoră pediatrică defineşte starea patologică gravă, situaţia critică imediată sau rapid evolutivă spre deteriorarea severă a integrităţii morfofuncţionale a organismului infantil.

A reda viaţa şi sănătatea unui copil înseamnă mult mai mult decât a înlătura suferinţa unui individ şi a-i permite reintegrarea socială. Înseamnă a permite viaţă şi potenţialilor săi descendenţişi înseamnă a oferi şansa evoluţiei unui întreg segment de lume.

Desfăşurată într-o atmosferă deseori dramatică, asistenţa medicală a unui copil cu urgenţă majoră,presupune cunoştiinţe teoretice şi practice solide, care să permităun diagnostic pozitiv, tehnici şi gesturi terapeutice aplicate prompt, precis şi cu maximum de eficacitate.

În prima parte a lucrării este prezentată anatomia creierului, principalul organ afectat în cazul producerii convulsiilor atât la adult cât şi la copil indiferent de vârstă şi sex.

În capitolul doi, această lucrare tratează condiţiile de spital, asigurarea lor, explorările paraclinice, precum şi prezentarea a trei cazuri diferite de convulsii la bolnavul pediatric, precum şi tratarea acestora.

Capitolul trei, prezintă descrierea a trei cazuri de convulsii la copil,o criză febrilă, o criză epileptic şi o criză metabolic cu hipocalcemie

Urmează planificarea îngrijiriilor de nursing, şi urmărirea funcţiilor vitale,tratamentul medicamentos şi alimentarea bolnavilor din cele trei cazuri.

I. NOŢIUNI DE ANATOMIE ŞI FIZIOLOGIE A BOLII

Sistemul nervos ne controlează activitatea de la o mişcare la alta, totul, fără excepţie. Sistemul nervos este cea mai complexă şi cea mai importantă reţea de control şi distribuţie a informaţiilor. Fără sistem nervos, nu există auz şi vedere, nu este durere şi bucurie, dar nu sunt nici mişcări coordonate, ar fi de neînchipuit reglarea unor funcţii fiziologice, ca digestia sau respiraţia, fără să mai vorbim despre importanţa memoriei şi a luării de decizii, despre sentimente, afectivitate, gândire şi vorbire. Unul din componentele sistemului nervos este encefalul care este derivat din vezicula cerebrală primară, este adăpostit în cavitatea craniană şi la nivelul găurii occipitale se continuă cu măduva spinării. Segmentele encefalului sunt următoarele: mielencefalul, metencefalul, mezencefalul, diencefalul, telencefalul.

I.1. Mielencefalul

Reprezintă cea mai caudală veziculă cerebrală. Este reprezentat de: bulbul rahidian, perfect vizibil ventral, valul medular caudal şi pedunculii cerebeloşi caudali.

Bulbul rahidian are aspect de trunchi de con, uşor turtit dorso-ventral, situat în prelungirea măduvii spinării de la nivelul găurii occipitale. El este amplasat pe faţa endocraniană a apofizei bazilare a occipitalului şi prezintă: o bază, un vârf, o faţă ventrală, o faţă dorsală şi două feţe laterale. Baza se continuă cu puntea la nivelul şanţului bulbo-pontin, iar vârful se continuă caudal cu măduva.

Faţa ventrală cu aspect triunghiular, uşor convexă, bine delimitată de şanţul ponto-bulbar, este străbătută de şanţul median ventral. De o parte şi de alta a şanţului median se găsesc piramidele bulbare. În unghiul realizat de corpul trapezoid şi piramida apare o convexitate redusă circular, numită tuberculul facial, condiţionată de prezenţă nucleului perechii a VII-a de nervi cranieni. În şanţurile colaterale bulbare ventral, au originile aparente, două perechi de nervi cranieni, respectiv nervul abducent şi nervul hipoglos. La nivelul feţei dorsale, canalul ependimar se dilată şi formează ventriculul VI, al cărui planşeu îl constituie o adâncitură romboidală numită fosa romboidală.

Bulbul rahidian este format din substanţa cenuşie şi substanţa albă, organizată şi dispusă diferit faţa de cea a măduvei spinării.

Substanţa cenuşie, datorită intersectării unei căii nervoase este fragmentată în nuclei motori şi senzitivi, cei motori consideraţi originea reală a unor nervi cranieni, iar cei senzitivi constituind nuclei terminali a filetelor sensitive componente ale nervilor cranieni.

Substanţa albă dispusă superficial şi printre nucleii de substanţă cenuşie, este formată din fascicule ascendente şi descendente, primele constituind căile sensibilităţii, iar celelalte, căile motilităţii.

I.2. Metencefalul

Este format din punte şi cerebel. Puntea este orientată transversal, în raport cu trunchiul cerebral.

Are aspectul unei benzi, uşor laţită în regiunea mijlocie, iar extremităţile înguste se continuă cu pedunculii cerebeloşi mijlocii, care leagă puntea de cerebel. Substanţa cenuşie este organizată sub formă de nuclei motori, senzitivi şi vegetative, aparţinând nervilor cranieni, precum şi în nucleii proprii. Substanţa albă este reprezentată de numeroasele fascicule ascendente, transversal, de asociaţie şi descendente.