Îngrijirea Copilului Mic cu Bronhopneumonie

În fiecare an, în sezonul rece, ne confruntăm cu "pericolul" afecţiunilor respiratorii, începând cu banalele răceli şi terminând cu probleme potential periculoase - gripa, pneumonia, bronhopneumonia. Frigul, umezeala, curentul, vremea schimbătoare, grefate pe o stare de suprasolicitare fizică sau intelectuală, ne fac mai susceptibili în această perioadă la acţiunea agenţilor patogeni.

Infecţiile aparatului respirator sunt cele mai frecvente îmbolnăviri ale copilului mic şi constituie primul factor de morbiditate infantilă la noi în ţară şi în ţările cu climă temperată. Ele sunt cu atât mai frecvente cu cât copilul este mai mic.

Frecvenţa sporită, gravitatea, caracterele speciale la sugari şi copii mici ale infecţiilor acute ale aparatului respirator se explică între ele şi prin unele particularităţi anatomo-fiziologice ale aparatului respirator şi imunologice la copii.

Sigur, cel mai eficient este să prevenim astfel de probleme. Pe lângă un supliment de vitamina C, există multe alte preparate naturale care contribuie la fortificarea sistemului imunitar. De asemenea, o alimentaţie sănătoasă, din care nu trebuie să lipseasca fructele şi legumele proaspete şi un program (cât de cât) regulat de activitate în aer liber, sunt absolut necesare.

Alegerea acestei teme nu a fost făcută dintr-un motiv anume, ci datorită faptului că bronhopneumonia este o boală destul de întâlnită, îndeosebi la copii mici.

Cadrul mediu trebuie să prezinte veriga intermediară dintre medic şi pacient, asigurând schimbul de informaţii, urmărind respectarea şi consolidând gradul de înţelegere a indicaţiilor menite să conserve starea de sănătate condiţionată a acestor bolnavi.

Îngrijirea profesională în nursing este orientată pe cunoaştere, competenţă şi comportament etic. Valorile de bază ale îngrijirii sunt: încrederea, apropierea, intimitatea cu alţi oameni, confidenţialitatea, prietenia, dragostea, respectul de sine şi respectul celorlalţi oameni.

Principiile eticii sunt valabile în toate ţările, dar în funcţie de modelul cultural şi educaţie sunt aplicate diferit pentru fiecare ţară. Enumerate principiile etice sunt exprimate de binefacere, dreptate, autonomie, veracitate şi confidenţialitate.

Fără să-şi depăşească limitele de competenţă o asistentă medicală are obligaţia să fie sinceră, de bună credinţă, să spună adevărul despre bolnavi, boală, să promoveze sănătatea, să prevină îmbolnăvirile, să redea sănătatea, speranţele şi să aline suferinţele.