Îngrijirea Pacientei cu Afecțiuni ale Aparatului Genital Feminin

CAPITOLUL I

NOŢIUNI DE ANATOMIE ŞI FIZIOLOGIE A APARATULUI GENITAL FEMININ

A. Organele genitale externe:

1. Vulva

2. Glandele mamare

1. Vulva

Definiţie: Vulva, organ genital extern al aparatului genital feminin, este poarta de intrare în vagin (introit vulvo- vaginal) şi locul de deschidere a uretrei. Are o structură complexă cutaneomucoasă, cu prezenţa tuturor anexelor pielii( foliculi piloşi, glande sebacee, glande sudoripare). Partea mucoasă este situată pe faţa internă a labiilor mici si are o structură paramalpighiană cu numeroase glande secretoase.

Elementele anatomice sunt:

a) Labiile mici

b) Labiile mari

c) Spaţiul intralabial

d) Spaţiul erectil: -clitorisul

-bulbii vestibulari

e) Glandele anexe ale vulvei: -glandele lui Skene

-glandele lui Bartholin

Vascularizaţia – arterială este asigurată de artera ruşinoasă internă şi de artera ruşinoasa externă. Venele vulvei condu sângele spre vena ruşinoasă internă si femurală.

Inervaţia – somatică a treimii superioare a vulvei este asigurată de plexul lombar prin terminaţiile nervilor abdomino- genitali şi genitocrurali, iar în treimea posterioară de plexul sacrat prin nervul ruşinos intern şi micul sciatic.

– vegetativă provine din plexul hipogastric prin nervii vasomotori.

Date de fiziologie – elementele histologice ale vulvei sunt receptive la acţiunea steroizilor sexuali. Prin aceasta, forma şi dimensiunile labiilor, distribuţia pilozităţii, intrarea în acţiune a glandelor sebacee şi Bartholin capătă semnificaţia de caractere secundare. Receptivitatea vulvei la hormonii sexuali se manifestă numai la împregnările hormonale importante din viaţa femeii.

Receptivitatea hormonală nu este uniforma şi nici exclusivă la hormonii sexuali feminini. Clitorisul este mai sensibil la androgeni, iar pilozitatea vulvară ca şi morfologia şi dezvoltarea vulvei sunt sub dependenţa unui echilibru foliculino- androgenic.

Glandele Bartholin se dezvoltă la pubertate, sub influenţa hormonilor sexuali, secretă o substanţă mucoasă cu rol lubrifiant şi se atrofiază la menopauză.

Semnificaţiile fiziologice ale vulvei sunt deci multiple:

a. Poarta de ieşire a sângelui menstrual şi a secreţiilor vaginale;

b. Locul prin care se face micţiunea;

c. Poarta de intrare în vagin, bogat inervată cu rol în geneza libidoului;

d. Reflectă nivelul împregnaţiei hormonale steroide;

e. Rol protector faţă de infecţii;

f. Himenul are o singură semnificaţie fiziologică, ruperea lui(deflorarea) reprezintă sfârşitul etapei vaginale;

2. Glandele mamare

Sunt în mod normal organe pereche, prezentând la exterior areola mamară, în centrul acesteia găsindu-se mamelonul.

Greutatea lor variază în funcţie de starea funcţională:

a. La naştere au 5 gr.

b. La adulte au 200 gr.

c. Iar la femeile ce alăptează, aproximativ 500 gr.

Greutatea ca şi forma celor doi sâni sunt inegale.

Pe suprafaţa areolei se găsesc tuberculi Morgagni, glande sebacee care în timpul sarcinii îşi măresc volumul, luând denumirea de tuberculi Montgomery. Tot în timpul sarcinii apare si areola secundară. Secreţia glandelor sebacee împreună cu cea a glandelor sudoripare protejează pielea împotriva eroziunilor din timpul suptului, tegumentele sânului fiind foarte fine.