Îngrijirea pacientiilor cu luxație de gleznă

CAPITOLUL I

ANATOMIA ŞI FIZIOLOGIA GLEZNEI

1.1ANATOMIA GLEZNEI :

Articulaţia gleznei este ca o balama. Dar este mult mai mult decat o simplă balama, glezna este formată din mai multe structuri importante. Modelul unic al gleznei face articulaţia foarte stabi-lă. Articulaţia trebuie sa fie stabilă pentru a susţine greutatea corporala de 1,5 ori cînd persoana merge şi de opt ori cand persoana aleargă. Functionarea normala a gleznei este necesara pentru un mers usor si fara efort. Muschii, tendoanele si ligamentele care sprijină articulaţia gleznei funcţionează impreună pentru a propulsa corpul. Condiţiile care tulbură functionarea normală a gleznei pot face dificilă desfasurarea lor fără durere sau alte probleme.

Fig.1 STRUCTURI IMPORTANTE ALE GLEZNEI

Structurile importante ale gleznei (fig. 1)pot fi impărţite in mai multe categorii.

Acestea sunt

-oasele şi articulaţiile;

- ligamentele şi tendoanele;

- muschii;

- nervii;

- vasele de sînge.

Oasele si articulatiile :

Articulatia gleznei este formata din conexiunea a trei oase (fig. 2). Osul gleznei poarta numele de talus; fata superioara a talusului se potriveste intr-un locas format din capetele inferioare ale tibiei si fibulei (osul subtire al gambei); fata inferioara a talusului sta pe osul calcaiului numit calcaneuTalusul functionaza ca o balama in locasul sau pentru a permite piciorului sa se miste in sus (dorsiflexie) si in jos (flexie plantara).

In interiorul articulatiei, oasele sunt acoperite cu un material alunecos numit cartilaj articular. Acesta este un material care permite oaselor sa se miste usor unul pe langa altul in orice articulatie a corpului. Grosimea cartilajului este de aproximativ 0,6 cm in majoritatea articulatiilor care suporta greutati, cum ar fi glezna, soldul sau genunchiul. Este suficient de moale pentru a permite absorbtia socurilor si destul de puternic pentru a rezista toata viata, atata timp cat nu este lezat

Fig.2 STRUCTURA OSOASĂ A GLEZNEI

Ligamentele si tendoanele

Ligamentele sunt tesuturi moi care leaga oasele intre ele (fig,3 ). Acestea sunt asemanatoare tendoanelor, doar ca acestea din urma unesc muschii de oase. Ligamentele si tendoanele sunt structuri formate din fibre mici dintr-un material numit colagen. Fibrele de colagen sunt unite intre ele pentru a forma o structura asemanatoare unei franghii. Ligamentele si tendoanele au marimi diferite, si la fel ca franghia, sunt formate din multe fibre de dimensiuni mici. Cu cat ligamentul sau tendonul este mai gros cu atat acesta este mai puternic.

Ligamentele de ambele parti ale gleznei ajuta la mentinerea oaselor impreuna. Trei ligamente realizeaza ligamentul lateral complex, pe partea laterala a gleznei, la distanta cea mai mare fata de cealalta glezna (lateral inseamna mai departe decat centrul corpului). Acestea includ ligamentul talofibular anterior, ligamentul calcaneofibular si ligamentul talofibular posterior. Un ligament gros, numit ligamentul deltoid sustine glezna medial (pe fata cea mai apropiata de cealalta glezna).

Ligamentele sustin, de asemeni, capatul inferior al gambei unde se formeaza balamaua gleznei. Aceasta serie de ligamente sustin sindesmoza (sinartroza) gleznei, o portiune a gleznei unde capatul inferior al fibulei se uneste cu tibia. Cele trei ligamente principale sustin aceasta zona. Ligamentul care trece prin fata gleznei si leaga tibia de fibula este numit ligament tibiofibular antero-inferior. Ligamentul fibular posterior are insertiile pe fata posterioara a tibiei si a fibulei. Aceste ligamente includ ligamentul tibiofibular infero-posterior si ligamentul transvers. Ligamentul interosos se gaseste intre tibie si fibula (interosos inseamana intre oase). Ligamentul interosos reprezinta tesutul conjunctiv care uneste tibia si fibula pe intreaga lungime a acestora, de la genunchi pana la glezna.