Îngrijirea pacienților cu pancreatită

Notiuni de etica si deontologie medicala

Etica reprezinta teoria sau studiul filozofic al moralei, calitate in care se ocupa de studiul principiilor, normelor si valorilor morale, de studiul originii, dezvoltarii continutului lor.

Etica medicala se ocupa cu normele morale si comportamentale ale celor ce ingrijesc si trateaza bolnavii.

Ea defineste obligatiile si sarcinile de serviciu, modul de conduita in raport cu bolnavul, responsabilitatea fata de reusita actului medical, calitatile psiho-morale ale personalului medico-sanitar: cinstea, solicitudinea, spiritual de daruire.

Termenul de “deontologie” provine din doi termini grecesti: “deontos” – ceea ce se cade, ceea ce este necesar si “logos” – stiinta. In sens restrans prin deontologie se intelege un ansamblu de norme (datorii, reguli) morale specifice unei anumite profesiuni (medicina, drept, stiinta).

Asistenta medicala trebuie sa fie constienta ca nu lucreaza cu un material neinsufletit, ci cu o fiinta vie a carei stari sufletesti se modifica de la un moment la altul, sub influenta suferintelor interne sau a agentilor externi.

Comunicare cu bolnavul trebuie sa fie in concordanta cu starea lui actuala, cu posibilitatea lui de a intelege si sa fie asociata cu elemente de sprijin pentru a influenta pozitiv evolutia bolii.

Cap.I Notiuni de anatomie si fiziologie a pancreasului

Pancreasul este o glanda digestiva de prim ordin. Secretia sa este declansata initial de sistemul nervos, apoi de umplerea stomacului si, in fine, de un mecanism hormonal cu punct de plecare duodenal. In ultima faza fragmentele proteice declanseaza eliberarea hormonilor de catre mucoasa duodenala, ce apoi influenteaza pancreasul prin intermediul circulatiei sangvine.

Este o glanda mixta, exo si endocrina, situate posterior de peritoneul parietal dorsal, fiind un organ secundar retroperitoneal ca si duodenul. Ca si acesta este impartit de radacina mezocolonului intr-o zona supramezocolica si una inframezocolica. Este un organ profound, solidar cu duodenul.

Configuratia externa. Alungit transversal, are forma aproximativ de ciocan, cu manerul la stanga (MECKEL) si prezinta patru portiuni:

1 capul, de forma oarecum circulara, inscris in potcoava duodenala, prezinta o prelungire indreptata medial si inferior, situate posterior de vasele mezenterice superioare, numita proces uncinat se pot descrie doua fete si patru margini;

2 colul, segment mai ingustat, este cuprins intre prima portiune a duodenului si vasele mezenterice superioare;

3 corpul, alungit, de forma prismatic-triunghiulara pe sectiune, are trei fete (anterioara, posterioara si inferioara) si trei margini (superioara, anterioara si inferioara). Fata anterioara prezinta, aproape de cap, o proeminenta, numita tuberculul omental (tuber omentale), iar fata posterioara contine doua santuri pentru vena lienala;

4 coada se gaseste in epiploonul pancreatico-splenic si poate avea forme diferite, fiind lunga sau scurta, se descriu trei fete si o extremitate libera.

Este prins pe peretele abdominal posterior, la nivelul capului, prin fasia lui Treitz, raspunzand coalescentei mezododenului, la nivelul corpului prin coalescenta mezogastrului posterior.