Îngrijirea pacientului cu apendicită acută

I. NOTIUNI DE NURSING

Procesul de nursing este rezolvarea problemei pe baza unui plan – cadru de acordare a ingrijirilor atat pacientului, cat si familiilor, grupurilor sau comunitatii. Este un proces organizat si planificat, o metoda rationala de planificare si promovare a interventiilor individualizate in scopul obtinerii unei mai bune stari de sanatate.

Procesul de nursing este:

• Un mod de a gandi ca nursa

• Modalitate dea corela activitatile ce conduc la ingrijiri competente de nursing

• Un ciclu dinamic

• Orientare stiintifica de abordare a problemei de ingrijire

Etapele procesului de nursing:

1. Culegerea datelor – Aprecierea. Cuprinde:

- colectarea datelor

- validarea datelor

- organizarea datelor

- stabilirea profilului de sanatate

2. Stabilirea problemei pentru formularea diagnosticului de nursing

- analiza si interpretarea datelor

- identificarea problemelor

- enuntul diagnosticului de nursing

3. Planificarea ingrijirilor

- stabilirea prioritatilor

- stabilirea obiectivelor

- alegerea strategiilor

4. Implementarea. Cuprinde:

- culegerea de date noi

- efectuarea interventiilor

5. Evaluarea

- stabilirea criteriilor de evaluare

- evaluarea atingerilor obiectivelor

- identificarea factorilor care afecteaza atingerea obiectivelor

Procesul de nursing are următoarele avantaje , beneficii pentru:

- cel care ofera asistenta medicala (asistentul medical):

- permite luarea deciziilor

- evidentiaza legalitatea actiunilor

- creste profesionalismul

- creste responsabilitatea, competenta

- posibilitatea de a cistiga incredere

- da satisfactie muncii

- cel care primeste ingrijiri (pacientul):

- participarea pacientului la propria ingrijire si sa se preocupe de obtinerea unei mai bune stari de sanatate

- beneficiaza de ingrijiri de calitate in functie de nevoi

- continuitate in ingrijiri

CALITATILE VIETII IN MEDICINA

Calitatea vieţii este dată de percepţiile indivizilor asupra situaţilor lor sociale, în contextul sistemelor de valori culturale în care trăiesc şi în dependenţă de propriile trebuinţe, standarde şi aspiraţii (OMS, 1998). Mai specific, prin calitatea vieţii în medicina se înţelege bunăstarea fizică, psihică şi socială, precum şi capacitatea pacienţilor de a-şi îndeplini sarcinile obişnuite, în existenţa lor cotidiană. O definiţie utilitaristă este propusă de Revicki & Kaplan (1993): calitatea vieţii reflectă preferinţele pentru anumite stări ale sănătăţii ce permit ameliorări ale morbidităţii şi mortalităţii. Este vorba de următoarele dimensiuni ale calităţii vieţii:

Bunăstarea emoţionala sau psihică, ilustrată prin indicatori precum: fericirea, mulţumirea de sine, sentimentul identităţii personale, evitarea stresului excesiv, stima de sine (self-esteem), bogăţia vieţii spirituale, sentimentul de siguranţă.

Relaţiile interpersonale, ilustrate prin indicatori precum: a te bucura de intimitate, afecţiune, prieteni şi prietenii, contacte sociale, suport social.

Bunăstarea materiala, ilustrată prin indicatori precum: proprietate, siguranţa locului de muncă, venituri adecvate, hrană potrivită, loc de muncă, posesie de bunuri (mobile – imobile), locuinţe, status social.

Afirmarea personala, care însemnă: competenţă profesională, promovare profesională, activităţi intelectuale captivante, abilităţi/deprinderi profesionale solide, împlinire profesională, niveluri de educaţie adecvat profesiei.

Bunăstarea fizica, concretizată în sănătate, mobilitate fizică, alimentaţie adecvată, disponibilitatea timpului liber, asigurarea asistenţei medicale de bună calitate, asigurări de sănătate, activităţi preferate interesante în timpul liber, formă fizică optimă sau fitness, concretizată în cei patru S, Strenght – forţă fizică, Stamina – vigoare sau rezistenţă fizică, Suppleness – supleţe fizică şi Skills – îndemânare sau abilitate fizica.

Independenta, care însemnă autonomie în viaţă, posibilitatea de a face alegeri personale, capacitatea de a lua decizii, autocontrolul personal, prezenţa unor valori şi scopuri clar definite, auto-conducerea în viaţă.

Integrarea sociala, care se referă la prezenţa unui status şi rol social, acceptarea în diferite grupuri sociale, accesibilitatea suportului social, climat de muncă stimulativ, participarea la activităţi comunitare, activitatea în organizaţii ne guvernamentale, apartenenţa la o comunitatea spiritual-religioasă.