Îngrijirea Pacientului cu Astm Bronșic

CAPITOLUL I.

NOŢIUNI DE ANATOMIE ŞI FIZIOLOGIE

A APARATULUI RESPIRATOR

Totalitatea organelor care au rolul de a asigura luarea oxigenului din aerul atmosferic şi de a elimina bioxidul de carbon din organism alcătuiesc aparatul respirator. Aparatul respirator este alcătuit din două părţi distincte: căi respiratorii extrapulmonare şi plămânii.

Căile respiratorii extrapulmonare sunt alcătuite din: căile nazale, faringe, laringe, trahee şi bronhiile primare.

După origine şi aşezare, ele se pot grupa în: căi respiratorii superioare, reprezentate prin cavitatea nazală şi faringe şi căi respiratorii inferioare, reprezentate prin laringe, trahee şi bronhiile primare.

NASUL

Este organul în care se găseşte prima parte a căilor respiratorii superioare şi totodată segmentul periferic al analizatorului olfactiv. Din punct de vedere anatomic, piramida nazală este formată dintr-un schelet osteocartilaginos şi o serie de învelişuri moi, care acoperă scheletul osteocartila-ginos(alcătuit din oase, cartilaje şi membrane fibroase).

CAVITATEA NAZALĂ

Scheletul osteocartilaginos al nasului determină, prin părţile sale laterale, o cavitate numită cavitate nazală, care este despărţită printr-un perete median,sep-tul nazal, în două părţi: una dreaptă şi alta stângă.

Septul nazal e format prin porţiunea posterioară din lama perpendiculară a osului etmoid şi vomer, iar în porţiunea anterioară, din cartilajul septului.

De fiecare parte a septului nazal, deosebim un vestibul şi o fosă nazală.Vestibulul – sau narina se află în faşă, la intrare, iar fosa nazală în fund.Vestibulul comunică cu interiorul prin orificiile nazale inferioare, iar fosele nazale comunică cu faringele prin două orificii, numite coane sau nări interne. Fosa nazală – este un conduct antero-posterior cuprins în grosimea masivului facial. Are patru pereţi: inferior, superior, median şi lateral.Peretele inferior este format din palatul dur.Peretele superior este format din osul nazal, lama ciuruită a osului etmoid şi din osul sfenoid. Peretele median este format din lama perpendiculară a osului etmoid şi din vomer. Peretele lateral este format din faţa nazală a osului maxilar, masa laterală a etmoidului şi lama verticală a palatinului. Pe peretele lateral al fosei nazale se află nişte lame osoase curbate numite cornete nazale.

Cornetele nazale sunt în număr de 3: cornetul nazal superior; cornetul nazal mijlociu; cornetul nazal inferior;

Cornetele nazale superior şi mijlociu sunt prelungiri ale masei laterale a osu-lui etmoid, iar cornetul nazal inferior reprezintă un os independent (os al masivu-lui facial). Sub fiecare cornet se află un spaţiu, numit nazal (superior, mijlociu, inferior). Fosele nazale comunică direct sau indirect cu nişte cavităţi neregulate săpate în oasele vecine numite sinusuri.

Mucoasa nazală: cavitatea nazală este căptuşită cu mucoasa nazală, care se continuă, fără întrerupere, în sinusuri, îmbrăcând şi pereţii acestora.

Ţinând seama de structura şi de funcţiile pe care le îndeplineşre mucoasa na-zală se împart în două regiuni: mucoasa olfacticvă şi mucoasa respiratorie;

Mucoasa respiratorie este formată dintr-un epiteliu stratificat şi din corion.

Epiteliul este alcătuit din celule epiteliale cilindrice ciliate şi din celule sen-zoriale tactile. Printre celulele epiteliale se găsesc numeroase celule mucoase care secretă mucozitate ce au rol să menţină umiditatea aerului inspirat.

Vestibulul nazal este căptuşit de o mucoasă ce are structură epidermică, pre-văzută cu foliculi piloşi, glande seromucoase şi o foarte bogată reţea vasculară. Foliculii piloşi împiedică pătrunderea impurităţilor din aerul inspirat, iar glandele seromucoase şi reţeaua vasculară au rolul de a încălzi şi a modifica aerul inspirat.

În corion se află vasele, nervii şi glandele acestuia.Vascularizaţia arterială a mucoasei nazale provine din arterele carotidă ex-ternă şi internă. Venele formează trei grupe: un grup anterior, un grup posterior şi un grup superior.