Îngrijirea pacientului cu cataractă

Analizatorul vizual este format dintr-un segment central (nervul optic, neuronii talamocorticali și aria striată a lobului occipital) și dintr-un segment periferic (globul ocular și anexele sale).

Globul ocular este alcătuit din trei membrane concentrice în interiorul cărora se află aparatul dioptric - mediile transparente și refringente. Membranele: - tunica externă este constituită din sclerotică posterior și corneea transparentă anterior;

- tunica medie cu trei segmente: coroida, corpul ciliar, irisul;

- tunica internă sau retina care este fotosensibilă, responsabilă de recepția și transmiterea stimulilor luminoși în influx nervos.

Mediile refringente sunt reprezentate de corneea transparentă, umoarea apoasă, cristalinul și corpul vitros. Ele au rolul de a refracta razele de lumină.

Coroida - căptușește pe dinăuntru tunica fibroasă; coroida este continuată anterior de o membrană colorată numită iris, prezentând un orificiu central, pupila; în spatele irisului se găsește corpul ciliar, în care se află mușchiul ciliar; vasele coroidei provin din artera oftalmică.

În interiorul coroidei se găsește retina. La retină deosebim partea anterioară - partea oarbă - care aderă la suprafața interioară a irisului și a corpului ciliar și partea posterioară - vizuală - denumită astfel datorită prezenței în ea a elementelor nervoase, sensibile la lumină - bastonașele și conurile.

Locul unde se găsesc cele mai multe bastonașe și conuri este locul celei mai bune vederi și se numește pată galbenă. De la celulele nervoase ale retinei ochiului ies niște ramnificații, a căror aglomerare dă naștere la nervul optic, care transmite excitația de la retină la scoarța cerebrală.

Corpul vitros, este o substanță sticloasă consistentă ca o gelatină.

Cristalinul are forma unei lentile biconvexe și cu ajutorul ligamentului circular se fixează la mușchiul ciliar.

La contracția mușchiului ciliar, ligamentul circular se destinde și cristalinul devine mai convex; la destinderea mușchiului, invers, cristalinul devine mai puțin convex. În urma acestei calități a cristalinului de a-și schimba gradul de curbură sub influența mușchiului ciliar, ochiul se acomodează la o vedere corectă a obiectelor, la diferite distanțe.

Capacitatea vederii de a se adapta la diferite distanțe se numește acomodare. Acomodarea este capacitatea ochiului de a trece de la un plan de vedere apropiat la unul îndepărtat și invers. Se realizează grație curburii cristalinului, elasticității și activității mușchiului ciliar.

Acomodarea la intensitatea luminii se realizează prin intermediul irisului. Pupila se mărește (midriază) sau se micșorează (mioză) sub acțiunea mușchilor săi în funcție de intensitatea razelor luminoase.

Între suprafața posterioară a irisului și suprafața anterioară a cristalinului este o fisură îngustă, numită camera posterioară a ochiului. Camera posterioară comunică prin pupilă cu camera anterioară, care se găsește între cornee și suprafața anterioară a cristalinului.

Ambele camere sunt pline cu un lichid transparent - umoare apoasă. Așadar, mediile transparente ale ochiului (adică mediile prin care trec razele de lumină) sunt:

- corneea;

- umoarea apoasă a camerei anterioare;

- cristalinul;

- corpul vitros.

Numai trecând prin aceste medii, raza de lumină ajunge la retina ochiului pe care o impresionează.

Din aparatele auxiliare ale organului vizual fac parte aparatele motorii și de protecție.

Din aparatele de protecție fac parte:

- orbitele;

- țesutul adipos;

- sprâncenele;

- pleoapele;

- genele;

- aparatul lacrimal.

Din aparatul lacrimal face parte glanda lacrimală, care se găsește în foseta cu același nume. Canalele glandei lacrimale se deschid în sacul conjunctival, care îmbracă suprafața interioară a pleoapelor și partea anterioară a globului ocular; din sacul conjunctival, lacrimile se scurg prin canalele lacrimale în sacul lacrimal, care se găsește în foseta lacrimală. Sacul lacrimal se varsă ăn canalul lacrimo - nazal și acesta din urmă, în cavitatea nazală.

Astfel, lacrimile spală suprafața anterioară a globului ocular, eliminând părticelele de praf care au nimerit în el.

Din aparatul motor fac parte patru mușchi drepți (superior, inferior, exterior și interior) și doi mușchi oblici ai ochiului (superior și inferior). Acești mușchi sunt înveliți de fascii care continuă pe globul ocular cu capsula lui Tenon, care separă globul ocular de țesutul celulo - adipos al orbitei. Contracția acestor mușchi provoacă mișcarea ochiului în diferite direcții.