Îngrijirea pacientului cu scabie

SCURT ISTORIC

Istoria descoperirii agentului scabiei si a bolii in sine este fascinanta si controversata.Chiar si in zilele noastre exista inca multe intrebari legate de descoperitorii acestui acarian si multe nu vor fi solutionate,deoarece documentatia existenta este incompleta .

Scabia a fost mentionata de multi scriitori din diferite perioade de timp.

Dovezi arheologice din Egipt si Orientul Mijlociu sugereaza prezenta scabiei mai inainte de 494 i.Hr. Exista chiar si desene egiptene ce descriu persoane afectate de scabie .Prima inregistrare ce face referinta la scabie se crede a fi facuta in Biblie

(Levitic,a treia carte a lui Moise)in 1200 i.Hr.

Mai tarziu in secolul IV i.Hr. ,desi agentul nu a fost recunoscut iar cauza a fost considerata a fi umorala , scabia era deja cunoscuta de Aristotel(384-322)i.Hr.,care a fost primul ce a folosit termenul de acarian “akari”pentru a denumi acarianul de praf al caselor din lemn.

O descriere a starii de boala a fost gasita intr-un manuscris Arabian scris de un fizician cu numele de Abu el Hasan Ahmed el Tabari din Tabaristan care a trait in jurul anlui 970.In secolul al XII-lea PROFETUL HILDERGARD (1098-1179),staret al manastirii RUPERTSBERG langa Bingen a scris o carte cu titlul Physika care include de fapt prima referinta al scabiei acariene si Avenzoar (1091-1162), un medic/farmacist musulman din Maroc care practica in Spania descrie despre ceea ce ar parea a fi acarianul scabiei dar nu face referire la mancarimile provocate de acesta.

Cu toate acestea Medicul grec Clesius este cel care a dat denumirea si descrierea bolii- Scabie.

Mai tarziu etiologia parzitului scabiei a fost aprofundata de medicul Italian Giovani Cosimo Bonomo (1663-1699 d.Hr.)in faimoasa sa scrisoare din 1687 “Observatii privind viermii corpului uman” Dupa descoperirea lui scabia devine una dintre primele boli cu cauza cunoscuta.

ANATOMIA SI FIZIOLOGIA PIELII

Pielea sau tegumentul este membrana conjuctivo-vasculara care acopera corpul in intregine si se continua cu semimucoasele si mucoasele cavitatilor naturale.

Grosimea pielii variaza in functie de regiunea cutanata astfel:4mm la palme si plante intre 0,2-0,5mmla pleoape,preput si gland. De asemenea grosimea pielii difera si in functie de sex si varsta fiind mai subtire la femei copii si batrani.Pielea are o rezistenta mare datorita elasticitatii sale ,astfel o fasie de piele de 2-3mm latime poate suporta o greutate de 2 kg.

Suprafata pielii este de aproximativ 1,5-2m2,este catifelata onctuoasa si umeda .

Pielea prezinta mai multe denivelari unele aparente –pliuri sau cute altele minuscule-depresiuni infundibuliforme.Pluirile sau cutele pot fi mari (pliul interfesier , inghinogenital),mai discrete pe fata de flexie a articulatiilor,si adancituri fine si scurte ,cele mai multe prezente pe toata suprafata corpului si vizibile cu ochiul liber.Acestea prin intersectare formeaza suprafete romboidale,constituind cadrilajul normal al pielii.

Pe suprafata palmara si a plantelor se pot o serie de santuri curbe juxtapose care delimiteaza mici proeminente regulate denumite creste papilare.

Depresiunile infundibulare cunoscute sub numele de pori ,corespund orificiilor glandelor sudoripare si folicililor pilo-sebacei.

Suprafata pielii este acoperita de peri exceptie facand suprfata palmelor si plantelor.

Culoarea pielii este data de :

- cantitatea de pigment din epiderm;

- circulatia sangvina din derm;

- stratul de grasime din epiderm.

Histologic pielea este alcatuita din trei straturi principale:

-epidermul care se dezvolta din ectoderm

-dermul se dezvolta din mezoderm

-hipodermul