Îngrijirea unui pacient cu litiază biliară

MOTIVAȚIE

Vezica biliară (colecistul sau "fierea" populara) este un sac de mici dimensiuni, poziționat imediat sub ficat. Are rolul de a depozita bila secretată de ficat. Bila ajută la digestia grăsimilor și este eliminată din vezica biliară în intestinul subțire, prin intermediul unor canale, căi biliare.

Calculii biliari sunt compuși din colesterol și alți constituenți ce se gasesc în bilă. Ca dimensiune, pot fi mai mici decât un bob de grâu sau mai mari decât o minge de golf. Marea majoritate a acestor calcului nu pun probleme, dar dacă blochează un canal excretor, necesită tratament.

Litiaza biliară este o afecțiune des întâlnită, mai ales la populația adultă, 10 – 15% dintre oameni sunt purtători de calculi. Dintre sexe, fregvența la femei este superioară: raportul este de 4/1 – 5/1.

Litiaza biliară este cunoscută şi în alte zone geografice ca Europa, Orientul Mijlociu, S.U.A, este absentă în Indonezia, Africa Centrală şi rară în India.

Prezenţa sau absenţa bolii, precum şi compoziţia calculilor diferă după zona geografică, după sex, majoritatea calculilor fiind compuşi din mai multe substanţe, foarte puţini fiind puri.

CAP. I. NOŢIUNI DE ANATOMIE ŞI FIZIOLOGIE

1.1. ANATOMIA FICATULUI

Ficatul este cea mai mare glandă anexă a tubului digestiv abdominal şi din corpul uman, atât în perioada de dezvoltare embrională şi fetală cât şi la adult.

Are multiple funcţii:

• funcţia de producere a bilei;

• funcţii metabolice multiple

o prelucrarea substanţelor absorbite prin mucoasa intestinală;

• funcţia hemodinamică

o intervine în distribuţia masei circulatorii sangvine din organism, repartizând şi depozitând sânge după necesităţi, de aici rezultă că greutatea sa este variabilă la omul viu, ea fiind de 1/50 din greutatea corpului la adult.

Ficatul este o glandă de constituţie elastică, iar dimensiunile sale sunt variabile în raport cu vârsta şi cu tipul constituţional 22-25 cm diametrul transversal, 15-22 cm diametrul antero-posterior, 5-10 cm diametrul vertical (înălţime).

Situaţie topogrifică

Ficatul este situat în etajul abdominal supramezocolic sub bolta diafragmatică unde ocupă loja hepatică delimitată superior, posterior, lateral şi anterior de muşchiul diafragm, iar inferior de colonul şi mezocolonul transvers.

Ficatul se proiectează pe peretele anterior al abdomenului în regiunea hipocondrului drept, în partea superioară a epigastrului şi partea stângă a hipocondrului stâng. Loja hepatică comunică larg cu loja gastrică.

Ficatul este delimitat superior de o linie care trece prin coasta a V-a de partea dreaptă şi coboară oblic spre stânga şi inferior de o linie ce uneşte rebordul costal drept la nivelul coastei a XI-a cu cel stâng la nivelul coastei a VIII-a trecând pe sub apendicele xifoid. Posterior se proiectează pe ultimele trei vertebre lombare.

Configuraţia externă

Ficatul este un avoid secţionat oblic, cu extremitatea mare orientată la dreapta şi faşă convexă superior.

Are două feţe:

- superioară (convexă) sau faţa diafragmatică;

- inferioară (plană sau faţa viscerală)

Are două margini:

- inferioară, ascuţită care nu depăşeşte rebordul costal drept;

- posterioară, rotunjită în raport cu diafragmul.

Pe faţa diafragmatică a ficatului, peritoneul trece de pe ficat pe diafragm, formând o plică sagitală numită ligamentul falciform sau suspensor care conţine în el ligamentul falciform sau suspensor care conţine în el ligamentul rotund al ficatului care marchează limita anatomică dintre lobul drept şi stâng.

Faţa viscerală are 2 şanţuri, şanţul şanţul sagital drept şi sagital stâng împărţite fiecare în două jumătăţi printr-un şanţ transversal.

Raporturi

Faţa diafragmatică vine în raport prin diafragm cu baza plămânului drept, inimă şi pemcard care la nivelul lobului stâng formează impresiunea cardiacă a ficatului.

Faţa viscerală vine în raport cu rinichiul drept, glanda suprarenală dreaptă, duoden, flexura dreaptă a colonului, faţa anterioară a stomacului şi esofagului abdominal. Toate acestea lasă pe faţa viscerală impresiuni cu acelaşi nume.

Segmentaţia ficatului

Limita reală între lobul stâng şi lobul drept este linia ce trece pe faţa viscerală prin fosa veziculei biliare şi şanţul venei cave inferioare, iar pe faţa diafragmatică limita se proiectează la două laturi de deget la dreapta ligamentului falciform.

Lobul stâng are un segment lateral şi altul medial ce se întinde între cele două şanţuri sagitale cuprinzând lobul pătrat şi caudat.

Lobul drept este alcătuit dintr-un segment anterior şi unul posterior, limita dintre ele fiind fisura segmentului drept.