Îngrijiri acordate pacientelor în lăuzia fiziologică

A fi mama înseamnă a renunţa la tine pentru fiinţa căreia îi dai naştere. A naşte un copil nu este uşor, dar a-ţi asuma responsabilitatea creşterii şi educării acestui copil este un lucru şi mai greu.

Sarcina şi naşterea aduc modificări importante asupra organismului femeii, de aceea perioada imediat următoare naşteriise numeşte lăuzie.

Lăuzia - este o perioadă în care femeia are nevoie de îngrijiri deosebite pentru o recuperare rapidă şi completă pentru îndepărtarea tuturor complicaţiilor care ar putea surveni.

Activitatea asistentei medicale constitue un proces de rezolvare a problemelor şi trebuie condus într-un mod logic şi ştiinţific.

I. ANATOMIA ŞI FIZIOLOGIA APARATULUI GENITAL FEMININ

Aparatul genital se compune din organe genitale externe, organe genitale interne şi organe genitale anexe. Sistemul reproducător la femei, prezentând modificări structurale ciclice care coincid cu fazele ciclului menstrual, la rândul său dependent hormonal.

I.1. Organe genitale externe

I.1.1. Vulva

Vulva reprezintă ansamblul formaţiunilor genitale externe ale femeii: muntele pubian, labiile mari şi mici, vestibulul, organe erectil. Este situată la capătul extern al vaginului, imediat în afară himenului.

Este delimitatǎ:

- lateral, de labiile mari

- inferior, de comisura posterioară

- superior, de muntele lui Venus

Forma vulvei în poziţie ginecologicǎ este ovoidalǎ, cu axul mare longitudinal şi prezintă o fantă medianǎ - fanta vulvară - care desparte cele două labii mari. Îndepărtând labiile mari se evidenţiază labiile mici care se unesc anterior formând frenul clitorisului şi posterior furculiţa vulvară. Între formaţiunile labiale apare un spaţiu în care se deschide vaginul - canalul vulvar - cu o profunzime de 5-6 cm, o deschidere de 7 cm şi care are ca extremitate superioară şanţul labio-himenal.

Vascularizaţia este datǎ de ramuri din partea ruşinoasǎ internă. Venele sunt tributare venei iliace interne. Limfa ajunge la ganglionii inghinali.

Inervaţia este asigurată de ramuri din nervul ruşinos intern.

I.1.1.1. Muntele pubian

Este o formaţiune triunghiulară cu vârful inferior situat înaintea simfizei pubiene şi limitată lateral de pliurile inghinale. Este format în principal din ţesut celulo-grăsos acoperit de piele şi are o grosime de 3,5 cm, continuându-se cu grăsimea abdominală şi labiile mari.

Muntele pubian este vascularizat de arterele ruşinoase externe superioare şi inferioare, artera funicularǎ şi artera obturatorie.

I.1.1.2. Formaţiunile labiale

Labiile mari sunt pliuri cutanate care se întind de la muntele pubian până în regiunea preanalǎ. Labiile mici (nimfele) sunt 2 repliuri cutaneo-mucoase situate înăuntrul labiilor mari, de culoare roz, umede şi lipsite de peri. Labiile mari şi mici sunt vascularizate exclusiv din artera perinealǎ.

I.1.1.3. Organul erectil

Este format din clitoris şi bulbii vestibulari. Clitorisul primeşte sânge prin arterele profunde şi prin artera dorsalǎ a clitorisului.

I.1.1.4. Himenul

Reprezintă o membrană circulară situată în interiorul labiilor mici dar separată de ele şi care delimitează intrarea în vagin. Reprezintă o barieră elastică care închide parţial vaginul, fiind parţial perforată pentru a permite scurgerea sângelui menstrual. În general se crede că himenul este lezat la primul act sexual. Himenul poate suferi leziuni prin activitate fizică ca mersul cu bicicleta, gimnastică, prin căderi, sau prin masturbaţie.

I.2.Organe genitale interne

Organele genitale interne cuprind ovarul, vaginul, uterul şi trompele uterine, între acestea existând o strânsǎ corelaţie fiziologică. Ele ocupǎ cea mai mare parte a pelvisului, vaginul străbătând perineul, până la vulvă.

I.2.1. Ovarul