Îngrijiri acordate pacienților cu hepatită virală acută

NOŢIUNI DE ANATOMIE ŞI FIZIOLOGIE A FICATULUI

1. 1 Anatomia

Ficatul este cel mai mare organ din corp. Organ plin, de consistenţă fermă, ficatul cântăreşte la adult 1200-1500g cu vasele golite. Este situat în loja subdiafragmatica şi partea internă a hipocondrului stâng.

Este alcătuit din doi lobi inegali, cel drept fiind de circa şase ori mai mare decât cel stâng.

Ficatul are două feţe: una superioară, convexă, şi alta inferioară. Faţa superioară este limitată prin două margini: una posterioară, mai groasă, şi alta anterioară, mai ascuţită. Pe faţa inferioară se observa două şanţuri sagitale şi un şanţ transversal, de aspectul literei "H". Aceste şanţuri delimitează lobul drept, lobul stâng, lobul pătrat, ventral şi lobul Spiegel dorsal.

In şanţul transversal se află nilul ficatului, prin care pătrund vasele şi nervii ficatului şi ies canalele biliare şi limfatice organului.

Ficatul are două învelişuri: un înveliş seros care înveleşte tot ficatul, cu excepţia suprafeţei superioare, unde ficatul est aderent la diafragm; al doilea înveliş este capsula Glisson, care acoperă ficatul şi intră, la nivelul nilului, în interiorul organului de-a lungul vaselor şi căilor biliare.

Vascularizaţia ficatului

Aceasta este asigurată de artera hepatica, care aduce sângele arterial, şi de vena portă, care aduce sângele venos funcţional. Sângele pleacă de la ficat prin venele suprahepatice, care colectează tot sângele din acest organ şi îl varsă în vena cava inferioară.

Vasele limfatice se adună într-o reţea subseroasa care ajunge la ganglionii substernali, mediastinali anteriori, pancreaticolienali cu limfa colectată de pe faţa inferioară şi din limfaticele septurilor intrahepatice.

Nervii ficatului

Provin din plexul hepatic, alcătuit din fibre simpatice care ies din ganglionul celiac, şi din fibre parasimpatice care se desprind din ambii nervi vagi.

1.2. Structura histologică

Capsula ficatului este alcătuita din ţesut conjunctiv şi elastic. Din capsulă pornesc - de la bil spre interiorul ficatului - septuri fibroase, care constituie suportul conjunctiv al elementelor vasculare, biliare, limfatice şi nervoase.

Elementele conjunctive provenite din capsulă, împreuna cu trama reticulara, care reprezintă suportul celulelor hepatice constituie structura mezodermică a ficatului. In afară de aceasta mai exista şi structura endotelială, alcătuită din celulele hepatice (hepatocite).

Unitatea morfofuncţională a ficatului este lobulul hepatic.

Lobulul hepatic are formă piramidala şi este constituit din celule hepatice (hepatocite), capilare şi canaliculi biliari.

Hepatocitele sunt dispuse sub formă de plăci sau lame celulare anastomozate, formând între ele o reţea tridimensională cu dispoziţie radială. Intre hepatocite se găsesc canaliculele biliare intralobulare fără pereţi proprii, în care se descarcă bila, produsul de secreţie al hepatocitelor.

Spre periferia lobulului canaliculii biliari încep să aibă perete propriu şi, ieşind din lobul, se continuă cu canale interlobulare. Acestea se colectează, în final, în cele două canale hepatice (drept şi stâng), prezente în nilul ficatului.

Căile biliare extrahepatice sunt reprezentate de canalul hepatic comun, care rezultă din unirea canalelor hepatice şi care se continuă cu canalul coledoc ce se deschide în duoden, împreună cu canalul pancreatic principal prin orificiul Oddi. Din calea biliară principală se desprinde canalul cistic, prin care bila ajunge în perioadele interdigestive în vezicula biliară.

1.3. Fiziologia

Ficatul are o mare capacitate de regenerare. Funcţiile lui sunt multiple, fiind îndeplinite la nivelul hepatocitului.

Funcţiile lui principale sunt:

- Funcţiile metabolice se exercită în metabolismul glucidic, protidic, lipidic şi mineral.

In metabolismul glucidic, ficatul intervine în fosforilareaşi

polimerizarea glucidelor în glicogen, asigurând rezerve de glucoza şi menţinerea

homeostaziei glicemice.

In metabolismul protidic, ficatul are funcţie proteinoformatoare, şi de echilibru proteic, funcţie uriogenă. Sintetizează albumina, 70% din

α- globuline, 50% din β -globuline, protrombina şi fibrinogenul, catabolizează nucleoproteinele.

In metabolismul lipidic intervine în absorbţia grăsimilor şi în fosforilarea lor, în sinteza şi esterificarea colesterolului, în sinteza lipoproteinelor, fosfolipidelor şi trigliceridelor.

In metabolismul mineral acţionează prin depozitarea fierului şi a cuprului şi intervine în repartiţia apei şi a electroliţilor (ionii de Na +, K şi Cl-) în organism.

- Funcţia biliară comportă secreţia şi excreţia bilei, cu rol important în digestia şi absorbţia grăsimilor, în absorbţia vitaminelor liposolubile (A, D, E şi K), în absorbţia fierului şi calciului alimentar.