Îngrijiri specifice ale pacientului cu gastrită cronică

CAPITOLUL I

NOŢIUNI DE ANATOMIE ŞI FIZIOLOGIE A STOMACULUI

Anatomia stomacului

Stomacul este porţiunea cea mai dilatată a tubului digestiv, este situat în cavitatea abdominală, în loja gatrică şi în etajul supramezocolic.

În staţiune verticală are forma literei ,, J”, având o porţiune verticală constituită din fundul stomacului şi corpul stomacului şi o porţiune orizontală formată din antrul şi canalul piloric.

Stomacului i se descriu două feţe- anterioară şi posterioară, două margini-marea şi mica curbură şi două orificii- cardia prin care comunică cu esofagul şi orificiul piloric care asigură legătura cu duodenul.

În constituţia anatomică a stomacului intră patru tunici:

1. mucoasa- prezintă numeroase plici gastrice şi este formată dintr-un epiteliu cilindric simplu, prevăzut cu glande gastrice;

2. submucoasa- permite alunecarea prin intermediul fibrelor conjunctive laxe şi elastice pe care le conţine;

3. musculatura- formată din fibre netede aşezate în trei straturi, fibre longitudinale, dispuse transversal între cardia şi pilor şi concentrate pe mica curbură, fibre circulare, dispuse transversal şi concentrate sub formă de chingi între cele două curburi, fibre optice în interior;

4. seroasa- reprezentată de peritoneul visceral, înveleşte stomacul.

Raportul stomacului cu organele vitale

Faţa anterioară a stomacului vine în raport cu faţa inferioară a lobului stâng al ficatului, cu peretele anterior al abdomenului, în regiunea epigastrică şi cu diafragma, în regiunea corespunzătoare hipocondrului stâng. Prin intermediul diafragmei vine în raport cu sinusul costodiafragmic stâng şi coastele, zonă care este sonoră la percuţie.

Faţa posterioară vine în raport, prin intermediul bursei omentale- o prelungire a cavităţii peritoneale înapoia stomacului, cu peretele posterior al abdomenului, splina, glanda suprarenală stângă, rinichiul stâng, mezocolonul tranvers şi pancreasul .

Fiziologia stomacului

Structura stomacului este adaptată în vederea asigurării a două funcţii esenţiale ale sale- funcţia rezervor al alimentelor, cu evacuarea intermitentă şi funcţia de digestie asigurată de sucul gastric.

Vascularizarea stomacului este asigurată de arterele gastrice, ramuri din trunchiul celiac.

Inervaţia este asigurată de fibrele simpatice ale plexului celiac, fibre parasimpatice ale nervilor vagi, dispuse în trei plexuri:

- plexul Meissnr în mucoasă;

- plexul Auerbach în tunica musculară;

- plexul seros.

Mucoasa gastrică prezintă cute care îi măresc suprafaţa formată dintr-un epiteliu cilindric, unistratificat, numeroase orificii prin care se deschid glandele gastrice.

Glandele cardiace şi pilorice secretă mucusul, iar cele ale fundului şi corpului gastric au în structura lor celule care secretă HC1 şi celule accesorii care secretă mucusul.